joi, 20 septembrie 2012

Alegorie cu țigani

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, o gașcă de țigani. Fiind ei ceea ce erau, nu puteau face altceva decât să stea ciuci în fața blocului, să spargă semințe și să vorbească despre femei, mereu despre femei, numai despre femei. Până când, într-o bună zi, unul mai coios s-a dus la curve: a futut-o pe Nutzy. Pentru cine nu știe, Nutzy era cea mai cea dintre toate femeile despre care vorbiseră țiganii noștri ani în șir, cu bale la gură: cur, țâțe, craci, mă rog, de-ale profesionistelor. Antologică rămâne seara în care țiganul cel coios (să-l numim ”Inițiatorul”) s-a întors triumfător în fața blocului, s-a întins alene după punga cu semințe, a scuipat primele coji și-a anunțat:

-         Am futut-o pă Nutzy, mânca-v-aș pulicica voastră.

Este inutil să vă descriu șocul și fascinația celorlalți țigani, precum și venerația cu care au ascultat povestirea Inițiatorului: cum știe Nutzy să facă treabă, cu toate alea care i le-a dat ele Dumnezeu drăguțul, pupa-i-aș buca lui: cur, țâțe, craci, ați prins ideea. Și așa frumos povestea Inițiatorul, și cu atâta fascinație îl ascultau ceilalți țigani, încât noaptea s-a scurs pe nesimțite și dimineața i-a găsit pe toți epuizați – pe Inițiator, de contemplarea propriei glorii, reflectată în ochii avizi ai celorlalți; pe ceilalți, copleșiți de un sentiment de venerație pentru Inițiator, de dispreț pentru propria nimicnicie și de hotărâre diamantină să fute și ei ceva, orice. Bine, nu pe Nutzy, aia e o zee, dar orișicât, mai sunt și alte boarfe!

Seara următoare s-au întâlnit iar la o sămânță. Dar, ciudat, de data asta Inițiatorul n-a mai avut același succes, nici pe departe, deși a spus iar povestea din ajun, cu curul, țâțele și cracii lui Nutzy, ba a mai și înflorit-o pe ici pe colo, văzând că pierde atenția auditoriului său țigănesc. Dar nu a fost nimic de făcut, chiar nimic: deși le-a explicat cu lux de amănunte cum o suge Nutzy și cum ia pe toate părțile și face și drege, țiganii nu-l mai ascultau, fiecare era dus pe gânduri, punându-și la punct propria agendă. Într-un efort final de a-și conserva proaspătul prestigiu, Inițiatorul a propus:

-         Bă, mânca-v-aș pula voastră, uite cum facem: ieșim de mâine în treabă, că nu se mai poate așa! Face fiecare bani cum știe pula lui, tâlhărește, dă în cap, face la buzunare, ia lanțul dă la gâții babelor, morții mă-sii. Da cu banii merge la futut, c-aveți și voi o vârstă, gata cu laba, gata cu duhul blândeții! Vă râde lumea ca pă sparți. Și la anul ne vedem tot acilea, pulelor: fiecare dă raportul ce-a futut! Care te bagi la proiect?

Nu era nevoie de atâta muncă de convingere: țiganii s-au băgat toți. Asta aveau și ei în cap, să se lase de labă și să se-apuce de curve, că simțeau că le venise și lor vremea. Au jurat toți. Și-au scuipat pe degete, pe index și pe mijlociu, și s-au tăiat cu bricegele, cum e moda la țigani: p-ăla care nu se ține de jurământ, nu-l mai primim în țigănie! Și să-i moară și pula, ca lui Ceaușescu!

A trecut un an. Paroliști, țiganii au venit toți. Au început să se laude:

-         Bă, io pă Suzy am futut-o! Haoleo, ce femeie, să-nnebunesc! Nu-i ca Nutzy, da-i pe-aproape, să-mi saie ochii dacă mint!, spunea unul mai mic și mai pricăjit.

Altul, cu o mustață subțire, ca o dungă de căcat atent trasată sub nas, se umfla și el în pene:

-         Io, bă, am futut o tătăroaică din Dobrogea, n-o știți voi! Mai micuță, bă, da
 cu carnea pă ea tare ca piatra, neam dă neamul vostru n-a bunghit așa ceva!

Un al treilea încerca mai degrabă să se scuze:

-         Bă, io am stat pe mic, că nu mi-a mers bine cu banii! Am futut d-astea mai ieftine, pă Miți, pă Găbița, pă Niculina! Fete bune, bă, face ce le zici, stă cum le pui, n-ai treabă cu ele! E-adevărat că le fute toți, da
 ce, gaura lor nu merge?!

Inițiatorul prezida luminata adunare, scuipând înțelepțește cojile de ”floare”:

-         Nu e rău, pulelor. Da
 să vă zic io una și mai tare: anul ăsta am futut-o pă...

-         Pă?!, întreabă toți, cu ochii scoși din cap și salivând de invidie.

-         Tot pă Nutzy!, zice Inițiatorul.

Ceilalți nu erau impresionați. Chiar deloc:

-         Păi... atât?!

-         Ce, bă, ce?, se rățoiește Inițiatorul. Vrei să zici că Nutzy nu e pizdă bună? Cum, bă? Păi neam de neamul mă-tii n-a avut parte dă sloboaze ca ale ei! Ia mai taci în pula mea! Ne vedem peste încă un an, tot aici, și-atunci să vă văd!

Adunarea din al doilea an a fost mult mai relaxată, că țiganii erau de-acum siguri pe ei, trecuseră prin multe. I-au dat raportul Inițiatorului: că au bifat-o și pe Mariana Cur-de-Fier, și pe Getta Strâmba, și pe Ofelia Găozara, și pe Mimi Picea, și pe Beti de la Piață, și pe Colivăreasa, și pe Corcodușa, și pe Laura Gaura, ba chiar și pe Pensionara Porno (asta le făcuse reducere de grup). Inițiatorul îi asculta în tăcere, clătinând aprobator din capul lui deștept. În cele din urmă, când țiganii au tăcut și ei, Inițiatorul a rămas cu ochii-n zare, ștergându-și din când în când, de pe buza de jos, cojile încleiate în scuipat. În cele din urmă, liniștea i s-a părut ciudată, așa că și-a plecat ochii spre țiganii săi. I-a întrebat contrariat:

-         Ce beliți ochii la mine, pulelor?

-         Păi, tu... nimic?, a cutezat unul dintre ei.

Inițiatorul a zâmbit superior, cu toată mila:

-         Io am futut-o tot pă Nutzy!, le-a răspuns condescendent, ca omul care știe multe.

-         Păi... atât?!, s-a mirat altul.

-         Ce, e puțin? Vrei să zici că Nutzy nu e cea mai tare pizdă?

-         Ba da, este, cum să nu. Doar că, vezi, între timp am futut-o toți. Credeam că vii și tu cu ceva nou!, a îndrăznit al treilea.

Inițiatorul s-a înfuriat:

-         Bă, cât sunteți de mici! În materie de femei, nu cantitate se cere, bă, ci calitate! Aici este chestia: dacă io oricum fut cea mai tare fetișoară, ce dracul să mai pierd aiurea timp și bani pă la Pensionara Porno? Vezi, că sunteți proști?

Cei trei țigani s-au uitat lung la Inițiator... era ultima privire pe care i-o acordau în calitate de Inițiator. 

-         Te-oi fi însurat cu Nutzy, mă, și noi nu știam!, i-a aruncat unul dintre ei, peste umăr, în timp ce plecau hăhăind.

Dar țigănia-i țigănie și jurământu-i jurământ. Așa că cei patru prieteni au continuat să se întâlnească an de an și să-și povestească expedițiile lor de cuceritori; dar, curios, numai trei vorbeau. Al patrulea tăcea, nu din vocație, ci din obligație. Când era întrebat, răspundea, dar scurt:

-         Păi io, bă, tot la Nutzy am fost și anul ăsta...