Sunteți mulți ca mine. Sute, mii. Oameni care își doresc să scrie o carte (de ce?). Oameni care ar scrie-o pentru că simt c-au ceva de spus (ce?). Oameni care ar scrie-o pentru a câștiga bani (dacă ale altora s-au vândut, de ce nu s-ar vinde și-a mea?). Oameni care ar scrie-o datorită unei experiențe interesante pentru toți (care?).
Sunt unul dintre voi. Am scris pentru că altfel plesneam. Nu pentru bani și nu pentru glorie și în mod sigur nu pentru că bazaconiile mele ar putea fi experiențe „general-umane”. Pur și simplu, n-am putut altfel. Am fost ca unul care se duce la întâlnire, fata întârzie, iar el își zice: mai stau cinci minute... încă cinci... dacă nu vine la și juma’te am plecat... la fără un sfert plec orice-ar fi... până la urmă pleacă, totuși, cu ultimul metrou și c-un sentiment imens de loser.
Eu mi-am dat întâlnire c-o carte, cartea mi-a dat țeapă, eu am refuzat să plec acasă. Am rămas acolo, la locul de-ntâlnire. Ce și cât m-a costat „rămânerea” asta, în termeni de consum psihic, fizic, financiar, întârziere mintală și emoțională - în termeni generali de „pierdere”, puteți citi pe blogul ăsta, că d-aia îl fac.
Bref: dac-aveți de gând să scrieți o carte și vreți să știți ce v-așteaptă, intrați aici. Dacă nu, nu. Alte experiențe n-am de povestit. Vă spun cinstit ca să știți la ce să v-așteptați dacă intrați pe blog.
marți, 7 august 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
