Aforisme în oglindă

Filmele romantice distrug relaţiile, pentru că fac femeile să creadă că astfel de chestii se pot întâmpla în realitate.
Filmele porno distrug relaţiile, pentru că fac bărbaţii să creadă că astfel de chestii se pot întâmpla în realitate.

In Memoriam

În octombrie 1953 au fost executați prin împușcare 13 parașutiști români, anticomuniști, desantați de occidentali în vederea unor acțiuni de sabotaj. Au fost însă capturați de Securitate, judecați de Comitetul Central al PMR (de către Gheorghe Gheorghiu-Dej personal) și condamnați la moarte. Sentința a fost executată la fortul 13 din Penitenciarul Jilava. 

Iată numele celor treisprezece luptători anticomuniști: Alexandru Tănase, Ion Golea, Ion Samoilă, Ion Tolan, Mihai Vasile Vlad, Ion Buda, Alexandru Popovici, Ion Bucșan, Gheorghe Dincă, Erich Tartler, Ion Iuhasz, Aurel Corlan, Ion Cosma.

Cel mai mare stadion din lume

Am făcut şi eu spume la gură, ca tot omul, când am auzit că porcul de Sepp Blatter a desemnat Rusia ca gazdă a mondialului de fotbal din 2018. O gălăgie de bani trebuie să fi împins ruşii pentru decizia asta de handicapat! Dar mă rog, acum nu mai e nimic de făcut, noi să fim sănătoşi şi să sperăm că nu ne calificăm la turneul final, că cică în Rusia e criminalitate grupa mare, la fiecare 90 de secunde e câte-un asasinat. Mişto ţară, deştept foc domnul Blatter.

Pe de altă parte, am aflat că cel mai mare stadion din lume nu e într-o ţară civilizată. Incredibil, dar nu în Germania, Statele Unite, Canada, Brazilia sau Anglia se află stadionul ăl mai mare, ci în Coreea de Nord. Dar că nu e folosit la meciuri de fotbal, ci la spectacole „populare” de glorificare a conducătorului. Un fel de Cântarea României, varianta de est (prin comparaţie, noi aveam „varianta de vest” a fenomenului!).

Dar nu asta-i poanta. Ci poanta e că stadionul ăsta minune (150.000 de locuri) mai foloseşte la ceva. În 1998 (dacă nu mă înşel), aici au fost arşi de vii câţiva generali din armata nord-coreeană, în cadrul unei ceremonii publice. Acuzaţia era de „înaltă trădare”, iar procesul s-a ţinut cu uşile închise, bunînţeles. Aş vrea, cumva, ca această informaţie (relativ necunoscută în România: de exemplu, eu habar n-aveam) să ajungă la toţi amicii mei cu vederi de extremă stânga. Să-i mai aud pe urmă lăudând comunismul.

Chinezii au şi ei execuţii pe stadioane, dar măcar îi împuşcă-n ceafă pe dizidenţi, nu-i ard pe rug. Dar, aşa cum zice taică-meu, „oricum, comunismul chinezesc e mai avansat faţă de cel nord-coreean!”. Cum să nu fie?! Este!

Cum au votat basarabenii

Vă mai amintiţi cum era când ne câcâiam să intram în Uniunea Europeană? Cât de stresaţi eram de voturile rudelor noastre de la ţară, ale pensionarilor şi ale ţiganilor? Vă mai amintiţi de articolul lui Mircea Mihăeş, “Matusalem votează”, sau de cel al lui Sabin Gherman, “M-am săturat de România”? Şi în general, de sentimentul de exasperare al tuturor celor care gândesc, şi care se simţeau (care “ne simţeam”, mai exact), traşi mereu înapoi de eternii ţărani ai istoriei, de prostimea needucată şi manipulabilă (ăia cu “Noi nu ne vindem ţara” şi “Noi muncim, noi nu gândim”)? Prin ce-am trecut noi atunci trec şi basarabenii acum. Am fost curios să aflu mai mult despre clivajul pe regiuni al votaţilor din Republica Moldova, că cele pe criterii de vârstă şi de etnie le ştiam demult. Dacă la noi, principalele regiuni istorice “vinovate” de votul retrograd (electorii lui Ion Iliescu, de fapt) erau Oltenia şi Moldova, care o fi echivalentul ăstora de dincolo de Prut?

Ce-am aflat: desigur, găgăuzii şi cei din Dubăsari au votat majoritar cu comuniştii – nici o surpriză, până aici. Raioanele din centrul republicii, Nisporeni, Teleneşti, Hânceşti, Ialoveni, Străşeşti, Călăraşi, Orhei, au mers pe mâna alianţei pro-europene. Chişinăul şi raioanele din jur, inclusive sudul republicii, au mers tot cu alianţa, dar cu entuziasm moderat. În schimb, nordul ţării, de pe la Bălţi încolo, cu raionul Ocniţa în frunte, au mers trup şi suflet pe mâna comuniştilor lui Voronin, ceea ce mie mi se pare incredibil, pentru că acolo etnia majoritară e cea română. De neînţeles, la prima vedere.

Deduc următoarele lucruri, atât cât pot să-mi fac o părere, fără alte informaţii: cetăţenii republicii, atunci când locuiesc într-o zonă limitrofă Ucrainei, sunt expuşi propagandei Kievului şi deci au opţiuni conservatoare, de stânga. Cetăţenii din raioanele care nu se învecinează cu Ucraina sunt mult mai puţin influenţaţi de propaganda lui Yanukovici şi votează progresist, cu dreapta. Iar cei din Dubăsari sunt complet mesmerizaţi de propaganda Tiraspolului, adică de “Rusia văzută la televizor” – iar în cazul ăsta nici nu se mai poate vorbi în termeni de “stânga” şi “dreapta”, ci direct de noul naţional-socialism rusesc al lui Putin.

Nu-i văd bine pe basarabeni. Dacă nu reuşesc să îi lămurească pe prostănacii de la ţară şi dacă nu găsesc un antidot împotriva politicii Kievului, sunt iar în găleată. Rău. Pa şi pusi Europa, în condiţiile astea. De săraci sunt săraci, numai voinţa de integrare i-ar putea băga în cărţi.

Exact aşa ne simţeam şi noi în 2000, când nu puteam scăpa de Iliescu. Cum o arăta Republica Moldova în 2020… ?!

Să râdem cu Justiția română

Cum vă spuneam mai adineauri (adică acum două săptăluni), Unicredit Țiriac Bank a fost suficient de deșteaptă încât să ajungă la tribunal. Păgubiții, ăia 1000 de ”acționari fondatori” de care v-am povestit, au tras banca la judecată, sau după cum spune nenea Iancu, ”Am pornit hârtie, s-a isprăvit!” (în Cănuță, om sucit apare replica asta. Precizare necesară pentru cei care nu mă cred pe cuvânt și au de gând să mă verifice).

Și acum vine partea haioasă: nu se găsește judecător care să judece procesul! Fiți atenți, că asta încă-i de poveste – ceea ce se judecă acum nu este procesul dintre acționari și bancă, ci (aproximativ) se judecă Justiția română cu ea însăși, pentru a desemna un judecător care să judece! Fabulos.

Mda... ceea ce uit eu mereu e că judecătorii (ca și preoții ortodocși, dealtfel) sunt plătiți de la bugetul de stat. Deci când te duci la popa și-i dai bani să te-ngroape, să te boteze, să te cunune sau să-ți taie moțul, tu îi dai de fapt o mită, o șpagă, un peșcheș care lui îi pică peste salariu.

Ce mă mai mir atunci că, dacă nu primește ceva, un judecător nu judecă, chit că-i plătit de stat să judece... ?!