
Ce-am aflat: desigur, găgăuzii şi cei din Dubăsari au votat majoritar cu comuniştii – nici o surpriză, până aici. Raioanele din centrul republicii, Nisporeni, Teleneşti, Hânceşti, Ialoveni, Străşeşti, Călăraşi, Orhei, au mers pe mâna alianţei pro-europene. Chişinăul şi raioanele din jur, inclusive sudul republicii, au mers tot cu alianţa, dar cu entuziasm moderat. În schimb, nordul ţării, de pe la Bălţi încolo, cu raionul Ocniţa în frunte, au mers trup şi suflet pe mâna comuniştilor lui Voronin, ceea ce mie mi se pare incredibil, pentru că acolo etnia majoritară e cea română. De neînţeles, la prima vedere.
Deduc următoarele lucruri, atât cât pot să-mi fac o părere, fără alte informaţii: cetăţenii republicii, atunci când locuiesc într-o zonă limitrofă Ucrainei, sunt expuşi propagandei Kievului şi deci au opţiuni conservatoare, de stânga. Cetăţenii din raioanele care nu se învecinează cu Ucraina sunt mult mai puţin influenţaţi de propaganda lui Yanukovici şi votează progresist, cu dreapta. Iar cei din Dubăsari sunt complet mesmerizaţi de propaganda Tiraspolului, adică de “Rusia văzută la televizor” – iar în cazul ăsta nici nu se mai poate vorbi în termeni de “stânga” şi “dreapta”, ci direct de noul naţional-socialism rusesc al lui Putin.
Nu-i văd bine pe basarabeni. Dacă nu reuşesc să îi lămurească pe prostănacii de la ţară şi dacă nu găsesc un antidot împotriva politicii Kievului, sunt iar în găleată. Rău. Pa şi pusi Europa, în condiţiile astea. De săraci sunt săraci, numai voinţa de integrare i-ar putea băga în cărţi.
Exact aşa ne simţeam şi noi în 2000, când nu puteam scăpa de Iliescu. Cum o arăta Republica Moldova în 2020… ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu