Datorita acestui ferment cultural care se numeste domnisoara Dana, hop c-am mers si la teatru. Si nu la orice teatru, ci la teatrul Bulandra, unde eu unul nu mai calcasem de vreun deceniu (am nimerit atunci la o incredibila serie de trei piese proaste, si-mi jurasem sa nu-i mai calc vreodata pragul). Da’ ce, te pui cu domnisoara Dana…?!
Aflu si ca piesa e adaptare dupa "Regele Lear" (foarte lunga, dupa cum se stie), intr-o montare modernista (care pe mine ma depaseste), iar toate rolurile sunt interpretate de actrite! Pana aici, mi-am zis, ia sa dau eu biletul inapoi, pai ce, ne batem joc de Shakespeare?! Dar mi-a fost rusine sa nu par misogin (ca de obicei), asa ca m-am dus.
Si acum vine surpriza. De ani si ani n-am mai vazut o piesa asa fain montata si jucata, pe parola de onoare! Nu zic nimic de regizorul Andrei Serban, ca toata lumea stie ca asta-i geniu (chiar, cum s-o fi descurcat cu atata muieret pe cap?! Talentate foc, nu zic, dar totusi femei, certarete si pizmase! V-am zis io ca-s misogin?); dar tandemul Mariana Mihut – Dorina Chiriac m-a lasat masca. Au jucat fabulos, nu vreau sa zic vorba mare, dar asa ceva mai rar: Mariana Mihut a fost un Rege Lear de mare exceptie (chiar dac-a fost asa modernist, sau poate tocmai d-aia), iar Dorina Chiriac a facut un Bufon cum n-am mai vazut: nici nu ma gandisem vreodata ca din rolul ala se poate scoate asa ceva. Fata asta e cineva, ma tot screm sa ma dumiresc, cum poate un talent atat de mare sa incapa intr-un corp atat de mic?!
Mai vreau sa zic si de alt cuplu, Daniela Nane – Irina Ungureanu (Goneril si Regan, fetele cele mari ale regelui), care au jucat splendid, da’ ochiul meu de misogin a remarcat si cat de splendid arata amandoua: da, este corect, asemenea femei il pot prosti chiar si pe-un Rege!
Poate ca cel mai ingrat rol l-a avut Nicoleta Hancu (Cordelia, fata cea mica si buna la inima – chiar, cum se zice “Praslea” la feminin?!), care s-a descurcat onorabil, dar rolul nu i-a permis mai mult: eu de cand spun ca bunatatea plictiseste si doar rautatea intereseaza? Pai, vedeti?
Un rol foarte gras i-a picat Rodicai Lazar, care a stors din el tot ce se putea: Edmund, bastardul cel rau si intrigant. Evident, a fost aplaudata din rasputeri, ba i s-a strigat si “Bravo!” (eu am strigat, dar ce conteaza?!), numai ca vin si va intreb: nu cumva cucoanele din public, care-si inroseau palmele aplaudand-o, au fost oarecum sensibile la farmecul seductiei sale (a personajului sau)? E, aud? Adica, mai pe sleau vorbind, cate dintre spectatoare or avea instincte lesbi…?!
Cate, zic, in afara de mine, care-s stiut ca un cal breaz: si misogin, si lesbian, manca-v-as leafa!
Hai la teatru, ca-i rost de cultura, sa ne facem destepti in cap!
