A demisionat Voronin!

Bre, e de bine! Hip hip ura! Traiasca libertatea, Voronin judecat! Asa o sa pateasca toti rusofilii!

Limba noastra-i o comoara

Mai ales cand o aplicam pe cate un dos de sef. Imi amintesc, oftand, cum lipeam cate o fierbinte limba pe buca directoarei de la scoala unde-am predat (unde i-am nenorocit pe copii, de fapt): “Dumneavoastra aveti dreptate, stimata doamna directoare! Rog sa se consemneze in procesul verbal sfatul nepretuit dat de doamna directoare intregului colectiv!”. Ehe, vremuri…
Azi, sub influenta nefasta a romglezei profesionale, fiecare jargon s-a dezvoltat pana aproape de un dialect distinct, dar toate au ceva in comun: au renuntat la pluralul de politete. Normal, daca engleza nu-l are, romana, care il are, de ce sa-l pastreze?! Gata, la gunoi cu el. Sefii le vorbesc subalternilor cu “tu” (ca inainte), iar subalternii sefilor tot cu “tu” (altfel decat inainte). Valeu, ce-am progresat! Asa da!
Partea mai gri din toata pictura asta roz e ca tot sefii au iesit in castig: cand nu esti de accord cu seful, fie ca-i zici “tu”, fie “dumneavoastra”, tot iti exprimi dezacordul in mod politicos (cu exceptia magicului moment al demisiei, ala-i se-parat!). Dar cand seful nu e de acord cu tine, ehe! Poate sa te faca albie de porci, ca doar sunteti prieteni, vorbiti la per tu, neh? Si intre prieteni se admit exprimari informale (“ba io te bag in pizda ma-tii!”), ca doar d-aia-s prieteni, neh? Sa stie de gluma!
Unde-am ajunge daca nimeni n-ar mai sti de gluma…?!