Let us talk business, gentlemen!

Gata cu duhul blandetii! Am ras, am glumit, am parasit incinta, chiar – dar acum, ga-tha! A inceput: azi intram si noi in foc. E necesara o maxima responsabilizare la nivelul factorilor de decizie – adica, noi suntem aia. Cu o totala daruire patriotica va trebui sa strangem spasmodic halbele intre degete, sa ne sugem spuma din mustati, sa urinam cu repeziciune, in arc boltit, astfel incat sa ne intoarcem cat mai rapid la datorie – in fata micilor ecrane. Va fi nevoie, poate, chiar de unele sacrificii umane, ne vom cafti adica muierile, daca nu-si vor inchide pliscurile lor clampanitoare si nu se vor cara la rude – asta daca urmarim meciurile acasa, sau, daca le urmarim la caricuma, vor indrasni sa navaleasca in mod obrasnic, pentru a ne intrerupe discutiile atat de profunde, atat de inalt-stiintifice, sub motivatia absurda ca “meciul s-a terminat de-acum trei ore jum’ate, betivu’ dracului, mars acasa, porcule!”, sau alte aberatii. Da, domnilor, sa facem fata cu barbatie adevarului nud: vin vremuri foarte grele! Va fi nevoie sa dam totul, sa facem totul, sa aruncam in lupta totul! Cei mai slabuti sunt datori sa dee pungile de seminti, cei mai dolofani (la portofel) se cuvine sa tina masa neplansa – chiar si teetotalerii pot face ceva: ne vor cara cu masina acasa, in orele mici ale noptii, chiar cu riscul de a se pomeni cu masina vomata preste tot; dar asta nu conteaza, cand o asemenea miza e in joc!
Rog, deci, maxima seriozitate. Nu mai admit glume usurele, de almanah “Urzica”: atitudinea sobra, incrancenata chiar, este singura potrivita in asemenea momente de rascruce pentru tara si natiune. Cum spune si cartea “Ecclesiastul”: “E un timp pentru ras si un timp pentru plans; e un timp pentru pace si un timp pentru razboi; e un timp pentru bucurie si un timp pentru intristare” (citat extrem de aproximativ, din memoria-mi care nu mai e ce-a fost). Deci, no more easy going! Victorie sau moarte! Gerula e cu noi!
Apropo, cu cine jucam diseara…?! Octi…?