Nu se merită

Reiau, ca să fie treaba oablă: prin termenul „ţigan” nu desemnez o persoană de etnie romă, ci un individ care îşi duce viaţa în comunităţile închise (triburi? clanuri?) în care trăiesc o parte a membrilor acestei etnii. A fi ţigan nu cere o anumită culoare a pielii, ci un anumit mod de viaţă. Şi împărtăşirea unor cutume stricte, moştenite direct din epoca de piatră (instituţia bulibaşei, a staborului, a căsătoriilor între copii, etc). „Ţigănia” este o structură socială complexă, complet neintegrabilă în modernitate, dar care oferă membrilor ei acel „cocon protector” de care vorbeam.

Bun, dacă am terminat cu teoria, să trec la concret. „De ce nu vor ţiganii să se civilizeze?”, se întreabă oamenii din toată Europa. La fel cum mă întrebam eu de ce nu vor sedefiştii din San Francisco să iasă din gunoi (l-am urmărit câteva străzi pe domnul din imagine, am o mică poveste. O scriu altă dată). Cred că răspunsul este acelaşi pentru ambele întrebări: nu se merită.

Propunându-le ţiganilor să se civilizeze, societatea le oferă un „târg”: părăsiţi modul vostru de viaţă şi adoptaţi-l pe al nostru (exact ce le propune şi sedefiştilor - băieților și fetelor Sans Domicile Fixe, adică). Ambele categorii răspund (majoritar): „Nu, mersi, nu se merită”. Noi nu înţelegem acest răspuns, cu toate că e perfect logic (şi corect!). Hai să construim iarăşi un exemplu:

Sunt ţigan, am 30 de ani, n-am acte, n-am muncit niciodată, nu ştiu să fac altceva decât să-mi trimit copiii la cerşit sau să terorizez o anumită comunitate de non-ţigani. Bani n-am, dar „mă descurc” (mai fur câte-o găină, un portofel, mai „ţin tira” pentru un hoţ profesionist, etc). La un moment dat, mă îndrăgostesc de-o non-ţigancă (mulţumesc, Mircea Cărtărescu!) şi decid să renunţ la ţigănie, să devin şi eu cetăţean ca oricare, non-ţigan. Ce fac?

Păi, întâi de toate, îmi fac acte de identitate. Nu este uşor, dar nici imposibil: trec de etapa asta. Apoi îmi caut de lucru: altceva decât muncitor necalificat nu mi se oferă (salariul minim pe economie). Urmez nişte cursuri de alfabetizare (nu ştiu, există aşa ceva?), şi fac eforturi eroice de a învăţa de la gagica mea codul comportametal al non-ţiganilor. Reuşesc toate astea (!). Sunt şi eu acum un cetăţean normal, cu destinul (bune şi rele) al oricărui om obişnuit din Europa.

Bun. Ia să vedem ce-am pierdut şi ce-am câştigat în afacerea asta: muncesc pe brânci pentru un salariu de mizerie, nu am prieteni cu care să stau de vorbă, nu mai bat pe nimeni, joc permanent un rol (asta mă distruge psihic), şi experimentez singurătatea emoţională, senzaţie familiară unui non-ţigan, dar nouă şi inumană pentru mine. Singura mea raţiune de a trăi este femeia pentru care am făcut toate astea. Dacă ea pleacă, eu mă sparg ca un balon de săpun. Idem, dacă mie-mi trece dragostea.

Cum era înainte, în ţigănie? De muncit nu munceam, frecam menta toată ziulica, copiii şi nevasta îmi produceau mălaiul, mai băteam pe careva din când în când (poate nu ştiaţi: a produce suferinţă cuiva este o plăcere pentru foarte mulţi oameni, dar asta nu se admite niciodată. Nici chiar psihologii nu recunosc deschis, să zică „Da, a tortura este o activitate care provoacă plăcere torţionarului”. Copiii ştiu asta instinctiv, dar, mai târziu în viaţă, uită. Primitivii, însă nu uită), stăteam zile întregi cu ţiganii mei la băut şi spart seminţe, eram eu însumi, nu eram niciodată singur (pentru ţigani, singurătatea e un chin). Eram, cum s-ar spune, un om fericit. Şi m-am vândut singur, ca prostul! Păi, la ce bun?!

Concluzie: cât timp ţiganilor nu li se oferă alt „târg social”, ei se vor crampona de ţigănie. Pur şi simplu, alternativa „nu se merită”.

Ziua Tiganilor

Aflu si eu, acum la spartul targului, ca azi (ma rog, deja ieri) a fost Ziua Internationala a Romilor. Profit de ocazie ca sa dau cateva raspunsuri prietenilor mei ultra-nationalisti. Adaug ca intrebarile lor au fost formulate in mai multe ocazii, dar ca eu nu am raspuns atunci, fie din ignoranta (chiar nu cunoasteam raspunsul), fie din prudenta (dupa un anumit numar de pahare, un nationalist roman e la fel ca orice nationalist, adica gata sa-si demonstreze dreptatea cu pumnii. Iar mie doctorul mi-a interzis sa ma mai bag la bataie, datorita sanatatii fragile).

1. "De ce isi zic tiganii "romi", daca nu din perversitate, ca sa creada lumea ca romanii sunt de fapt tigani, ca se ne confunde Europa cu ei?" (oricum, pe alte continente distinctia nu prea mai conteaza, stie oricine a calatorit).

Raspuns: termenul "rom" pe care il folosesc tiganii provine din "romeu", adica locuitor al Imperiului Bizantin. Cand periplul neamului tiganesc (care provine din actualul Kashmir) s-a incheiat, ajungand ei in apropiere de Europa, o parte au mers pe ruta nord-africana (Egipt, Libia, Algeria, Maroc) si cand au ajuns in Spania si-au spus "egipteni", iar o alta parte a traversat Imperiul Bizantin (care era pe vremea aia o mare putere, cu un prestigiu imens). In Imperiu, tiganii s-au simtit foarte bine (institutiile erau tipic orientale, adica foarte corupte, legile se aplicau alandala, etc), dar Imperiul a inceput s-o duca tot mai rau sub presiunea turcica, asa ca tiganii s-au urnit iar si au intrat "de-a binelea" in Europa (urmand ruta de pe Valea Dunarii, unde foarte multi au si ramas). Numai ca in timpul sederii lor in Imperiu, nesimtindu-se discriminati, au adoptat numele locuitorilor, care isi spuneau "romei" (adica romani de limba greaca, cum ar veni), si au abandonat vechiul nume al poporului tiganesc, acela de "sintli" (numele asta vine chiar de la provincia lor de provenienta, o zona a Kashmirului).

Ergo: tiganii nu isi spun "romi" ca sa-i intarate pe romani, ci pentru ca ei se identifica cu bizantinii (chit ca fara nici o baza istorica). Da' ce, ungurii nu zic de noi ca ne identificam cu romanii, fara nici o baza istorica?! Zic! Lasati-i sa zica, saracii, ca pana n-or pune si ei mana sa invete macar o limba neolatina, ne racim gura degeaba.

2. "De ce tiganii sunt asa urati? De ce, daca nu din motive genetice, din inferioritatea lor rasiala?".

Raspuns: Ma, rasialmente vorbind, tiganii sunt exact la fel de arieni ca si noi. Sau indo-europeni, cum s-ar zice dpdv lingvistic. Deci argumentul asta cade. Ramane uratenia. Intr-adevar, si mie mi se pare ca, fata de romani, unguri, ucrainieni sau germani, tiganii sunt un popor urat, lipsit de frumusete fizica. Dar cred ca exista o alta explicatie decat "gena": e vorba de saracie. Saracia creeaza un anumit tip uman, scund, gras, greoi, cu dantura proasta, etc (stiu ce vorbesc, ca locuiesc in Berceni!). In plus, lipsa de educatie e cauza unei expresii faciale specifice, amestec de agresivitate si ingamfare, acea expresie faciala care parca spune "Aidi ma, care te bat, talharesc, violez, fac la buzunare?". Daca se mai adauga si regretabilul obicei al mancatului de seminte, plus cel al statului pe vine ("ciuci"), imaginea e gata. Sa observati, daca aveti curiozitatea, pe copiii de tigani: nu sunt deloc mai urati decat cei ai altor popoare, doar ca de multe ori sunt tinuti murdari. Dar atunci cand sunt tinuti curati, copiii tiganilor sunt la fel de frumosi ca orice alti copii, si in plus sunt mult mai curajosi si independenti. Uratirea unora dintre ei incepe odata cu adolescenta, cu preluarea acelei expresii faciale a adultilor, expresie care, pentru multi dintre noi, tinde sa fie perceputa ca "fata" standard a etniei respective. Cand copiii de alte origini cresc in medii tiganesti, extrem de sarace si de agresive, sunt exact la fel de urati ca "tiganii pur-sange". Nu-i mai deosebesti nici cu lupa!

Amanunt picant: nu stiu cum, dar si eu, si amicii nationalisti, suntem bruneti ca dracu'! Pai cand vin eu bronzat din vacanta lumea din tramvai duce mainile la buzunare, cand ma vede negru, pletos si cu mustata! Iar amicii de care va spun ar pati exact la fel, daca si-ar lasa mustati (si dac-ar merge cu tramvaiul, nu cu gipul...).

Cica si doctorul Mengele era teribil de brunet, si se mai spune ca d-aia-i ura pe tigani. Pai cata bataie si-o fi luat el de la colegii lui cei blonzi, daca stam sa ne gandim, heya?!

Alta chestie: stiati ca Charlie Chaplin era etnic tigan?