Caderea in cap

Habar n-am daca am pictat corect “caderea in cur”. Serios, chiar nu-mi dau seama – iar feed-back-ul de la voi m-a ajutat sa-mi conserv ignoranta.
Dar insa. Caderea in cur, oricum ar fi ea, e ridicula, de acord, dar e doar ridicula! Exista si o alta cadere, nu mai putin ridicula, dar care e mult mai mult decat atat: e periculoasa si poate ucide. Si a ucis de mii si mii de ori, si chiar sub nasul nostru, in ultimii 15 ani. Dar eram cu totii prea ocupati ca s-o bagam de seama: caderea in cap.
Caderea in cap se numeste acum, in romana, "national-securism"; e buninteles de gasit nu numai aici, ci peste tot pamantul, si are nume care de care mai diverse: germanii, la vremea lor, i-au spus national-socialism; francezii, englezii, japonezii, chinezii, rusii, americanii, spaniolii, toti au experimentat-o la vremea fiecaruia, si la toti a dat aceleasi rezultate: penibilul care ucide. La astia mai e cum mai e, ca au fost si sunt popoare mari, care chiar au contribuit la istoria speciei noastre si cu altceva afara de crime; da’ ce te faci cu astia micii, ca ungurii de exemplu?! Nici o grija, ca ajung imediat si la romani!
Caderea in cap poate fi cel mai bine definita pornind de la vechea convingere evreiasca: noi suntem poporul teofor (adica “purtator de Dumnezeu”, m-ati inteles, ca sunteti baieti cu carte). Pornind de la ideea asta mareata, pe care fiecare generatie o baga in capul urmatoareia, obtinem rezultate de mare exceptie: hai sa-i omoram pe toti cei care nu sunt ca noi. Cool! Si insir’te margarite: la congresul de la Viena (1815) s-a cerut desfiintarea Frantei, datorita modului in care intelegea sa-si poarte campanile militare; americanii au zis-o p-aia cu “a good Indian is a dead Indian” (si-au pus-o in practica!); ce-au facut spaniolii in America de Sud citim in cronica lui Las Casas (asta era preot; ca sa vezi!); “filozofia” ruseasca si-a atins culmea de gandire prin panseul “pentru a fi fericiti, toti oamenii trebuie sa devina rusi” (am uitat autorul – mea culpa!); japonezii s-au potolit numai dupa ce si-au luat doua bombe-n gura (cine nu ma crede sa citeasca James Clavell: din Evul Mediu se credeau popor ales – si astia, ma?!); et caetera.
“Non est vita extra Hungariae; sed est vita, non est ita” – poftim apoftegma! Pentru nu stie ce-i aia, ei bine, o apoftegma este o “vorba memorabila spusa de un mare om"; in cazul asta, “marele om” este chiar poporul maghiar, cica: “Nu exista viata in afara Ungariei; si chiar daca exista, aia nu e viata!”. Deci ma lasi?!
Romanii? Alta snamenie de oameni si astia! Cica “noi suntem situati in centrul energetic al planetei” (ce-o fi aia?!); “noi suntem cea mai veche civilizatie a Europei” (vezi “homo oltenensis” gasit in Scornicesti); “noi am inventat prima scriere” (tablitele de la Tartaria sunt intr-adevar inscriptionate, dar respectiva “scriere” poarta numele “Vinca script” – majoritatea artefactelor provin din siturile dezgropate in Serbia, nu la noi, si be mic, nimeni nu stie daca e vorba de o scriere sau de simboluri magice, facute de samani); “noi am fost aici dintotdeauna” (adicatelea, ma-ntelegi, monser, s-au dat maimutele jos din pruni si s-au facut romani!); “noi, dacii, i-am invatat pe latini limba latina, ca ei nimica nu stia, saracii!” (altfel, ma-ntelegi, monser, nu se explica de ce vorbim noi o limba neolatina! Trebuie sa fi vorbit dacii latina de cand erau ei mici, altfel nu se exista! Ca ne rad si curcile cu o asemenea “teorie”, asta-i altceva – si lasa curcile, da’ ne rad ungurii pana dau in balbaiala, iar asta chiar e altceva); “noi am fost dintotdeauna ortodocsi, catolicismul e ceva strain de firea romanului!” (i-auzi ia! Primii doi voievozi ai Tarii Romanesti au fost catolici, iar al treilea, botezat Alexandru de catolici, s-a rebotezat “Nicolae” in cultul ortodox, cand s-a certat cu catolicii; primul “tepar” din istoria nationala, si singurul voievod cu doua nume de botez).
Dar aici deja calcam pe teren minat: cine suntem “noi”?! Am zis “Tara Romaneasca”, dar Romania e facuta din patru provincii mari, nu din una; sau din vreo 16 mici (chiar 20, daca punem si “tarile” alea dintre provincii – Tara Lovistei, Tara Hategului, Tara Fagarasului, etc). Iar eu zic c-asa trebuie judecat, cu dooj’de provincii, daca e sa dibacim ce vrea sa insemne acest “noi”.