Premiul Sikorsky

Imi pare rau pentru fostul meu coleg de liceu Sorin D. (nu-i dau numele intreg, persoana publica), dar premiul Sikorsky a fost castigat alaltaieri. De niste baieti, nu-i stiti voi. Pentru cei care nu stiu nici despre ce-i vorba, trebuie spus ca premiul Sikorsky a fost lansat in 1980, de o fundatie, ceva (American Helicopter Society? Habar n-am cine-s astia), si consta dintr-un sfert de milion de dolari pentru primul elicopter propulsat de forta musculara. Existau si niste specificatii tehnice: elicopterul trebuia sa se ridice singur de la sol (adica nu sa-l lansezi de undeva, ca pe deltaplan), sa ramana in aer mai mult de un minut, sa se inalte la 3 metri in plan vertical si sa nu se miste mai mult de 10 metri in plan orizontal. Multi au incercat, dar de-abia cei de alaltaieri au reusit. Bravo lor!

Care-i legatura cu Sorin? Pai, e, ca dintre noi toti, golanii din XII C, el era singurul care avea un vis. Adica alt vis in afara de a o fute pe profa de rusa, vreau sa spun. Visul lui era sa gaseasca formula de calcul pentru elicopterul cu pricina. Era destul de realist si stia ca nu-l poate construi de unul singur, dar avea incredere ca ar putea realiza el partea teoretica a calculelor. Nu a reusit, si noi radeam ca prostii cand ne povestea ca, tot calculand el si calculand, lungimea in metri a palelor era… un numar negativ! Noi radeam, parca imi aud si acum grohaiturile grobiene, dar uite ca m-am uitat la pozele cu prototipul castigator: nu are pale, are un sistem de spirale complicat conectate unele cu altele.

Calculele lui Sorin fusesera corecte. Iar eu, batu-m-ar Dumnezeu de prost, m-am apucat si am ras de singurul om pe care l-am cunoscut personal, care sa aiba un vis si perseverenta (total neromaneasca) de a-ncerca sa-l puna in practica.

Intrebarea e daca mi-am invatat lectia. Eu zic ca da, dar parca pot sa stiu?!