Transilvania vs Bucuresti

Pe strada Transilvaniei din Bucuresti se afla aceasta eleganta vila, cladita in interbelic si locuita (incepand cu anul 1947), de o familie rroma. Respectiva familie extinsa (vreo 25 de persoane, lasand la o parte cainii si porcul) a fost evacuata abia in primul mandat al lui Oprescu. De atunci, vila a trecut printr-un proces (lin, durabil, firesc) de reintegrare in natura,

in urma caruia a capatat actualul aer romantic, de castel din Valea Rinului sau de resedinta boema din Montmartre, aducand un touch european strazii Transilvaniei, de care nativii sunt foarte mandri: in unele nopti de vara, nativii si nativele viermuiesc in vila, care cu seringa plina de drog, care cu gura plina de sperma. Spre dimineata, ies taras, inchid ermetic accesul c-un snop de craci de ghimpe,

apoi se intorc la vietile lor demne si bine-asezate, de "transilvaneni" de Bucuresti. Trebuie spus, pentru evitarea confuziilor, ca strada Transilvaniei e plasata putin la nord-vest de Cismigiu, intre Calea Victoriei, bulevardul Dacia, strapungerea Uranus (calea Buzesti - strada Berzei) si strada Stirbei Voda. Dupa cum se vede, vecinatati nu tocmai sarace, nu tocmai periferice...

I love this city. 

Oprescu are dreptate

Iar Nicușor Dan se înșală, cel puțin în privința Halei Matache. Am fost azi pe-acolo să văd ce și cum: fără umbră de îndoială, Oprescu a avut dreptate când a încălcat toate legile pentru a demola Hala Matache, iar Nicușor Dan, care pe formă avea dreptate, cu legea-n mână, greșea pe fond. Hala era condamnată, și cât timp ea stătea în picioare, ”străpungerea Uranus” n-avea nicio șansă de-a fi terminată. Acum se lucrează în draci la cei 200 de metri rămași, deci presupun că până-n toamnă se dă drumul la circulație, atât la mașini cât și la tramvaie. Din momentul ăla (să zicem, 1 septembrie 2013), în maxim doi ani zona va renaște și va deveni un vad comercial care va surclasa rapid Calea Victoriei. De ce cred asta? Argumentația, în alt post.