Revelatie: distractie de fitze vs distractie de nashpa (IV)

Ia sa vedem ce-ar presupune treaba asta, cu gasca de neanderthalieni care pleaca dupa vreun mamut, elan, bizon, p^rs, etc – in orice caz, ceva mare, ce vanau ei in epoca de gheata. Avem, zice-se, urmatoarele momente:
1. alcatuirea grupului;
2. pregatirea echipamentului (arme, unelte, haine groase, etc);
3. plecarea (despartirea de femelele lasate in pestera);
4. gasirea urmelor dihaniei;
5. urmarirea (care putea dura ore sau zile);
6. intalnirea (encounter) cu mamutul;
7. atacul (azvarlirea proiectilelor – sageti, sulite, pietre – asupra prazii);
8. uciderea;
9. impartirea prazii (jupurie, transare, alegerea bucatilor care sunt duse acasa fata de cele consumate pe loc);
10. pregatirea mesei (festinul vanatoresc) cu partea de petrecere care urma;
11. initierea noilor membri;
12. intoarcerea acasa si regasirea cu femelele;
13. sexul de regasire.
Bun, acum sa vedem ce elemente din parcursul asta gasim in activitatile de nashpa de care ziceam mai sus (fotbal, trekking, pescuit, marathon): baieti, va anunt cu mare incantare ca le regasim pe toate, nu lipseste nici una, de samanta! Serios. Singurul care pare ca lipseste e si el prezent, chiar daca numai in forma simbolica: la numarul 7, “atacul” e de gasit in fotbal, in momentul azvarlirii “proiectilului” (mingea) asupra prazii simbolice (cadrul portii). Restul sunt de gasit, fiecare element intr-un din cele patru forme de distractie, unele in mai multe: nr. 8, “uciderea” o gasim in pescuit, 5-ul, “urmarirea” o gasim in trekking si maraton, 6-le, “enconterul” o gasim in fotbal si pescuit, etc.
Despre revelatia propriu-zisa, in posturile urmatoare!

Revelatie: distractie de fitze vs distractie de nashpa (III)

Ce spuneam? A, da, gata, mi-am amintit: am vazut cum face specia noastra la public display. Foarte fin. Acum sa vedem cum face cea mai asemanatoare chestie din lume, si anume specia “cimpanzeu” (Pan troglodytes, ca sa zicem asa, sa ne dam si noi stiintifici). Pai cum sa faca?!
Exact ca si noi, se aduna in grupuri mixte, masculi si femele. Masculii, ca la orice specie mamifera, sunt permanent dispusi sa se imperecheze, dar femelele nu se imperecheaza decat in perioada fertila, cand vulva li se umfla foarte mult, astfel incat ele par sa aiba pe fund o uriasa umflatura roz, extrem de excitanta pentru masculi (pentru aia din specia lor, buninteles). Femelele par indiferente fata de masculi, iar masculii isi produc propriul public display: urla, dau cu labele-n copaci, zgaltaie tufisurile, culca vegetatia in picioare, se urca in copaci si zgaltaie de crengi ca apucatii, etc. Se pare ca intreg ceremonialul e foarte spectaculos, desi prea putini oameni l-au vazut vreodata (il gasiti in cartea “In umbra omului” al dragutei de Jane Goodall). Bref, intocmai ca si noi, cimpanzeii se aduna in grupuri mixte, masculii isi demonstreaza forta (fizica, in cazul lor, financiara, in cazul nostru), femelele se fac ca nu-i baga-n seama, dar ii evalueaza cu discretie si apoi isi aleg partenerii de imperechere.
Acum e clar de ce tinerii iubesc urletul ATV-ului: intocmai ca la maimutoi, urletul e semn de prestigiu, de putere. Ar fi usor de fabricat ATV-uri silentioase, dar s-ar pierde cel mai important “carlig” al acestei masinute: posibilitatea de a-ti semnaliza prin zgomot putirinta de imperechere.
Bun, ne-am lamurit cu distractia de fite. Este modul in care specia noastra da curs impulsurilor instinctuale pe care le avem in comun cu cele mai apropiate rude (nu c-ar fi foarte apropiate: p-alea am avut noi grija sa le exterminam, si-nca de multa vreme).
Dar noi nu suntem doar o specie de maimute. Suntem acea specie de maimute care a coborat din copaci, a iesit in camp deschis si a supravietuit prin vanatoare. Vanatoarea ne-a furnizat hrana, ne-a aparat de pradatori si ne-a scapat de concurenta. Suntem, deci, maimuta-vanator, si asta ne face unici in familia noastra: psihologic, suntem niste corcituri intre maimute si lupi. Ergo, impulsurile noastre sociale oscileaza permanent intre competitie (ca la maimute) si cooperare (ca la lupi).
Acum e nevoie de un pic de viziune: e usor sa comparam distractia de fite cu public displayul maimutoilor, ca p-astia nu i-am exterminat, erau prea putin periculosi ca sa ne puna probleme; in schimb celelalte specii hominide (baietii de Neanderthal, bunaoara) au fost lichidate fara mila, astfel incat nu avem cu ce compara distractia de nashpa. Va trebui sa recurgem la imaginatie.
Avem deci distractia de fite (clubbing, shopping, dancing, ATV) care e replica noastra la impulsul de public display, si avem distractia de nashpa (fotbal, trekking, pescuit, marathon), care e replica noastra la impulsul neanderthalian al vanatorii in grup.
Cum nu vreau sa jignesc pe nimeni, admit cinstit: poate voi nu simtiti acest impuls si nu va plac chestiile astea din distractia de nashpa. Dar eu il simt si mie-mi plac. Nu poti sa te caci in gustul omului, neh?!