Pentru
ca, de ce: noi mergem impreuna pe munte din 1993. Mai mult sau mai putin in
aceeasi formula (de fapt, mai putin, ca unii au renuntat, altii noi au aparut,
ma rog cum e-ntotdeauna), dar eu incepusem sa merg pe munte in 1988 (in Bucegi,
dar orisicum!). Ceilalti inca dinainte, de prin 1987, dar pe vremea aia nu ne
cunosteam, deci hai sa ramana ’93 ca an de reper.
Bun,
din ’93 si pana acum trei ani (adica in 2010!), noi nu stiam ca merisoarele
(cranberries, pentru cei care nu mai stiu romaneste) sunt de mancare! Mi-e
inexplicabil de rusine, dar asta e adevarul. Stiam sa recunoastem fragii,
murele, agrisele, zmeura, afinele, ba chiar si scorusele si paducelele (dar nu
le mancam decat la nevoie, c-au gust fainos), dar habar n-aveam ca merisoarele
sunt comestibile. Cunosteam pana si “nebunelele” (p-astea nu le stiu in
engleza), ca sa ne ferim de ele; mai mult, puteam sa recunoastem floarea de
merisor (“rhododendron”, cum i se spunea pe atunci) si stiam ca este
comestibila, dar nu ne-a dus mintea ca dintr-o floare comestibila rezulta un
fruct comestibil. Vine-va a crede? Mie inca nu! Si doar eu sunt prostul din fabula…
De
anul asta am vazut pietele din Bucuresti invadate de merisoare marketate ca “Merisoare
de Sibiu” – de parca asta ar fi un titlu de noblete, sau ceva. Enfin, nu ma pun
eu acum la mintea pietasilor romani.
Dar
ma pun la mintea amicului Grecku, cunoscut si ca Stele, pentru cititorii
Berilor de Aur: ce credeti ca explica asta-vara amicul, plin de zel pedagogic, unei
vieneze cu sani frumosi? Cica “exista doua varietati de afine (huckleberries in
americaneste, billberries in englezeste, blueberries in European pidgin),
dintre care una e comestibila, asta”, si amicul baga o afina-n gura, “iar
cealalta este otravitoare, adica, uite, asta”, si amicul culege o afina d-aia otravitoarele si i-o baga vienenezei sub
nas. Am intervenit, scarbit de atata ignoranta, dar fara sa zic nimic: i-am
luat afina din mana si-am mancat-o. Apoi i-am zis fetei: “Ambele varietati sunt
bune de mancare. Dumnealui nu se pricepe”. Vieneza a oftat admirativ: “Ah, so!”.
Concluzia?
Intr-adevar, romanii sunt prin traditie prosti, adica ignoranti. Dar sunt capabili
sa invete: daca merisoarele sunt la vanzare in piete, inseamna ca cineva le si
cumpara, corect? Pai, daca babetul vesel care misuna printre tarabe a ajuns
sa-si dea pensia pe cranberries, inseamna ca poporul asta mai are o sansa!
