vineri, 13 martie 2009

Urbi et orbi: povestea lui Gruia


Gruia, eu nu pot sa te-ajut. Nu pot sa ajut pe nimeni. De cele mai multe ori nu pot sa m-ajut nici pe mine, ca acum de exemplu. Dar sunt pe lume oameni mai buni ca mine (de fapt, majoritatea). Daca unul, unul singur, se ridica din rutina vietii sale si vine catre tine, vei sti atunci ca n-ai ajuns intr-o lume cu desavarsire seaca.
Iar fiecare dintre noi, cei care ti-am citit povestea, stim ca la judecata o vorba de-a ta are sa cantareasca mai greu decat orice. Noi toti am primit un dar intreg, iar tu nu. Dumnezeu iti e dator. El n-o sa plateasca, dar poate vor plati oamenii. El o sa deconteze la sfarsit, fiecaruia. Daca are ce.

4 comentarii:

Dana spunea...

Eu nu stiu povestea, da-mi niste detalii, te rog.

Constantin Nica spunea...

Dana, uite aici mai multe:
http://www.gruiasfightforsight.com/povestea-lui-gruia/

Dana spunea...

Io gata :)

Domnu Costica, pe cand un fotbal cu urna pentru Gruia la iesirea de pe teren? Recunosc, ideea e furata de la Topescu ...

Anonim spunea...

Domnu', mai da un "up" din cand in cand, sa 'beneficieze' si astia care de-abia acum la batranete fac cunostinta cu blog-urile.....