joi, 18 aprilie 2013

Colas Breugnon



Am terminat și eu de citit un roman de Romain Rolland, după ce ani în șir am dat târcoale urieșeniilor numite Jean-Christophe și Inima vrajită, de care n-am avut niciodată curajul să m-apuc. Acum nu regret : cine dracul mai citește astăzi palavragii d-ăștia ca Rolland, Zola, Proust sau Balzac ?! Că doar oamenii nu-s nebuni, sau, mă rog, nu mai sunt !

Colas Breugnon e un roman normal ca dimensiuni, după criteriile de azi, sau un ”mic roman” după criteriile din vremea lui. Nu e o lectură neplăcută, ba pe alocuri e chiar amuzantă, dar în orice caz foarte simpatică prin naivitate. Autorul nu știe dacă să fie socialist, paseist, naționalist modern (adică francez), naționalist local (adică burgund) sau ”naționalist paseist”, adică gal! M-a bufnit râsul de nenumărate ori, când mă gândeam la daciștii noștri, care descoperă acum ce ”descoperise” alte Romain Rolland la 1900! Mă rog, fac și ei ce pot, cum făcea și el ce putea, la vremea lui: mai înjura un popă în numele socialismului, mai cânta un Te Deum în numele patriei franceze... enfin, era și el la fel de debusolat la vremea aia cum sunt o grămadă de oameni în zilele noastre. Și pentru el se schimba lumea (socialismul era atunci  marea idee, cum e acum ecologismul), cum se schimbă și azi pentru noi, debusolații de început de secol (și el trăia tot un început de secol, săracul Rolland!).

Dacă vă pică opul în mână, citiți-l, că nu e pierdere de vreme și e o lectură plăcută, din multe puncte de vedere. Nu e nici pe departe vreo capodoperă, dar nu e nici fușăreală. Cel mai bine ar fi să-l citiți direct în franceză, pentru ăia care aveți acces la limbă, că cică e scris într-o franceză foarte simpatică, foarte creativă, gen Creangă sau Rabelais. Pentru mine, evident, nu s-a pus problema... din păcate!

Niciun comentariu: