Toscana 2015: azi, Pisa

Daca te uiti pe net, zici ca in Pisa n-ai timp nici sa-ti tragi rasuflarea, atat de multe chestii ai de vazut cand ajungi acolo. Ca daca nu le vezi este Doamne-feri, o sa-ti cada Turnul pe picior, o sa gasesti fire de par in ciorba si-o sa-ti fure bagajele in tren! Lasa-ti-ma sa am si eu o parere: bullshit. In afara de complexul de la Turn, care se cheama Piazza dei Miracoli pe italieneste, nu e mai nimic de vazut in Pisa. E oras universitar, deci plin de tineret care nu te baga-n seama, c-are el problemele lui (sex), e fost oras portuar, actualmente fara port (colmatat demult), e oras monoturistic, deci cea mai populara persoana din Pisa e vanzatorul de telescoape. 

Nu stiti cine-i asta? Iata-l:

vanzatorul de telescoape vine din Africa, este mort de foame, n-are acte, n-are nimic, dar se afla in afaceri vanzand telescoape. 

Ce sunt telescoapele? Pai, ce sa fie, niste bete pe care le fixezi la telefon si in felul asta iti faci poze singur, cu Turnul in spate (sau, ma rog, cu ce pofteste sufletelul tau de turist). De ce nu-ti face poza cineva, vreun trecator? Pentru ca tu esti un handicapat nefericit si autist caruia ii e rusine sa intre-n vorba cu oamenii si sa-i roage cate ceva. De ce sa nu-ti faca poza gagica-ta? Din exact acelasi motiv (ca esti idiot) nu ai nici gagica. Din ce alt motiv ai nevoie de telescop? Pentru ca vrei nu numai poze cu tine, tembelule, ci si filmulete pe care sa le postezi pe Facebook, sa te vada tembelii tai de acasa si sa ia aminte. De ce nu poti scrie pe Facebook ”Coae, io am fost la Pisa”, ca autorul acestor randuri? Pentru ca esti tampit, de-aia. Esti prea tampit pentru a scrie doua randuri coerente si prea lenes ca sa incerci. Ar mai fi si argumentul ca toti cei pe care-i cunosti si sa-i impresionezi, in cercul tau de prosti, sunt la fel ca tine: tu esti prea stupid ca sa scrii, ei prea stupizi ca sa citeasca. Tu esti prea puturos, iar ei sunt inca mai puturosi decat tine (oricum, ca sa incarci un film pe net tot trebuie sa depui un minim efort, dar pentru pentru a-l viziona nu trebuie decat un click). Dar nicio grija, saracule cu duhul! Neamul tau nu va apuca sa faca multa umbra planetei, ca vine Africa tare din urma. Tu freci pisoiul si cheltuiesti bani pe datorie ca sa te filmezi cu telescopul prin Pisa, el iti vinde telescopul si cu banii tai are sa le dea de mancare copiilor sai de-acolo din Africa, iar copiii lui ii vor manca fripti pe-ai tai: ei n-au nimic, tu ai totul, dar nu pentru multa vreme. Mai vorbim noi, turistule. Urma alege!

Cinstit vorbind, Turnul (Torre Pendente) e totusi o chestie, dar altfel decat ma asteptam. 

Adica, el e stramb, dar intr-un fel curios, adica e mai stramb la radacina decat e la varf. 

Chestia e ca dupa ce l-au inceput, pamantul s-a lasat intr-o parte si el s-a inclinat, iar constructorii l-au lasat asa, s-au apucat de altceva, au trait si-au murit. Multa vreme dup-aia a venit un creier istet care l-a convins pe primar ca se poate salva constructia inceputa, daca se va continua cladindu-se mai mult in partea ”nelasata”, astfel inca greutatea sa se distribuie cat mai egal posibil, pe masura ce se adauga un etaj dupa altul. 

Concret, cand stai pe podea, la parter, trebuie sa te inclini ca sa nu cazi, pe cand pe platforma de la ultimul etaj stai normal in picioare, fara niciun fel de inclinare.

Nu-mi prea amintesc altele din Pisa. Doar ca a plouat intr-o zi, iar toti vanzatorii de telescoape s-au transformat instantaneu in vanzatori de umbrele. Ca ne-am plimbat pe o strada pietonala destul de lunga, un fel de Corso, care incepe in Piazza Vittorio Emanuele, trece fluviul Arno pe Ponte di Mezzo si se continua dincolo cu Via Oberdan, pana tocmai la universitatea Sant’Anna, dupa ce trece prin ”Centrul Vechi” al orasului, unde sunt tot felul de restaurantele pentru turisti, unele mai fitoase, altele mai de Doamne-ajuta, dar toate cam scumpe, dupa parerea mea. Ca am mancat de doua ori memorabil, adica o data a fost memorabil ca a fost foarte bun si a doua oara memorabil ca a fost cam prost (la primul memorabil, ne-au tinut la usa pana sa se elibereze o masa, iar la al doilea memorabil nu aveau meniu, ne-au dat sa mancam ”ce mananca toata lumea” – era un fel de cantina studenteasco-muncitoreasca). Ca am mers foarte mult pe strazi, asa aiurea, fara niciun scop, doar ca sa vedem si partea rezidentiala a Pisei, care e frumoasa si civilizata, nimic de zis, dar fara niciun fel de quelque chose (case, vile, bloculete etc). Ca am mancat o inghetata proasta si scumpa, de-aia special pentru turisti, care ne-a amintit cu lacrimi de inghetata din Florenta (acolo este mamica la toate inghetatele din lume).

Ca sa nu mai zic ca avionul de intoarcere l-am luat din aeroportul din Pisa. Buninteles ca a avut intarziere. Buninteles ca noi ajunseseram acolo prea devreme, ”sa nu-l pierdem” si ne-am plictisit de moarte asteptandu-l. Buninteles ca avionul era plin de romance intoarse de la produs, care totusi nu ne-au deranjat cu nimic, in afara de mirosul de parfum care umpluse tot avionul, de ma rugam sa nu lesine pilotii. Nu-mi era tarsa daca lesinau stewardesele, ca eram pregatit sa le fac respiratie artificiala. 

p.s. nu zic ca nu te poti distra in Pisa. Poti! E plin de baruri in zona centrala, la nord de Arno si la sud de zona universitara. Studentii aia unde sa bea si ei, saracii, inainte de sex... ?!