Destinația zilei: domeniul Bellu

”Urlați 3 minute!”

Degeaba! Dacă ai treabă în pitorescul oraș Urlați și vrei tu neapărat, de-al dracului ce ești, să mergi cu trenul, nu cu mașina sau cu microbuzul, degeaba cauți tren spre Urlați: nu există. Nici de la Buzău, nici de la Ploiești. Cu toate astea, urlățenii se plâng permanent de buzoieni și de ploieșteni, pe motiv că vin la băut în orașul lor. Dar de venit și de plecat, vin și pleacă cu trenul, nu cu mașina. Cum?

Simplu: orașul se cheamă Urlați, iar gara se cheamă Cricov. Ca să vă fie clar că și ceferiștii au puterea lor pe lumea asta: destul s-a râs de ei când anunțau ”Urlați, 3 minute!”, așa că, neputând să mute gara, i-au schimbat numele și-au scăpat de belea.

Apropo de nume, vă rog să nu mai râdeți ca proștii de localitatea asta: e foarte frumoasă și foarte veche, încă de pe vremea când ungurii și sașii avea drumul lor comercial, de la Brașov la Brăila, și treceau munții pe valea Teleajenului, adic-acum o mie de ani. Numele e unguresc, din aceeași mamă ca numele satului Orlat de lângă Sibiu (o să scriem și de el, că s-a umplut de pensiuni). Dar acum nu suntem în căutare de pensiuni, ci de conace, așa că ia să vedem ce găsim aici.

Ei bine, surprise-surprise, la Urlați se află domeniul Bellu, păstrat remarcabil de bine, chiar dacă sub formă de muzeu. Vreau să spun, de muzeu comunist, d-ăla care trebuie ferit cu orice preț de ochii publicului, nu pus în valoare și vizitat de cât mai multă lume (plătitoare!). Am mai avut o dată senzația asta, când am fost la ”muzeul orașului” din Balcik: un bulgar batrân, șchiop și ceacâr s-a ținut tot timpul după mine cât m-am preumblat prin cele patru camere, ca să nu fur ceva, vezi Doamne. (Aproape toate exponatele erau pietre de moară și alte pietroaie, en passent fie spus). La domeniul Bellu din Urlați, la fel: cu chiu cu vai, te lasă să intri, dar nu ai voie să te plimbi prin parc (o frumusețe de parc), iar dacă ești admis în sfânta sfintelor, adică în interiorul conacului (muzeul propriu-zis), toți paznicii locului se țin după tine cu cârdul, într-o tăcere sinistră (eu cred că-și țin și respirația pe toată durata procesiunii).

Dacă te duci pentru exponate, mai bine lasă-te: pierzi timpul degeaba. Dacă te duci pentru domeniu, merită: e bine păstrat, deși un pic artificial. Dacă te-ai dus în Urlați ca orice om normal, să cumperi vin nou de anul ăsta, o să de trezești luat în râs de taica Nicu, în timp ce-ți trage vinul în canistre: ”Ai fost la Bellu, la domeniu? Prost ești, mă. Ce-ai văzut tu acolo e casa slugilor. Conacul s-a prăpădit în ‘77, la cutremur”.