Intre paduri si ape. Unguri si romani in 1934

Ce sa va zic eu de cartea asta? Ca e una dintre cele mai bune carti de calatorie pe care le-am citit vreodata? Ca are imensa sansa de a descrie bucata din mijloc a drumetiei autorului de la Rotterdam la Istanbul, si anume portiunea dintre granita slovaco-maghiara si cea romano-bulgara? Ca autorul, Patrick Leigh Fermor, e considerat cel mai grozav autor de carte de calatorie ("widely regarded as Britain's greatest living travel writer during his lifetime")? Ca a descris in extenso disputa istorica dintre romani si unguri asupra Transilvaniei, cu o incredibila simpatie pentru ambele puncte de vedere (cum anume a reusit un asemenea tur de forta, nu va zic, ca sa cititi cartea)? Ca a avut aventuri erotice si cu unguroaice, si cu romance? Si cu castelane, si cu taranci, si toate astea intr-o singura calatorie, facuta la 19 ani? Ca in cursul ei, a fost gazduit si in palatele nobililor unguri, si in conacele sasilor si svabilor, si in stanele romanilor, si in taberele improvizate ale tiganilor, si in casa de vara a unor evrei hasidici, si-ntr-o casa turceasca din Ada Kaleh? Ca viata lui, in sine, a continuat ca un roman de aventuri, si ca a fost innobilat in 2004, in parte si pentru bravura din Al Doilea Razboi Mondial, cand l-a capturat si l-a adus viu pe generalul Heinrich Kreipe, desi era cautat de intreaga armata germana din insula Creta? 
Mai bine va copiez un pasaj de la paginile 94-95, in care autorul descrie sfaturile gazdelor sale maghiare, la aflarea planurilor sale de a-si continua calatoria spre est, din Ungaria in Romania (actiunea se petrece in 1934):

"Si ei s-au aratat ingrijorati de perspectiva trecerii granitei in Romania. Nu fusesera acolo nici unul, dar aveau numai cuvinte de avertizare.
- E un loc ingrozitor!, au spus. Sunt cu totii talhari si escroci! Nu poti avea incredere in ei. O sa-ti ia tot ce ai, si - aici isi coborau tainic glasul - vai intregi colcaie de boli venerice, ai grija!
Judecand dupa privirile lor staruitoare, vorbeau serios si am inceput sa simt o unda de indoiala, dar deopotriva de entuziasm. Zilele petrecute pe malul slovac al Dunarii, unde majoritatea locuitorilor erau maghiari, imi daduse un prim indiciu despre taria convingerilor iredentiste ale maghiarilor. Dintele pe care il aveau impotriva slovacilor nu era de ignorat, insa de la pierderea Transilvaniei in urma Tratatului de la Trianon, simpla mentionare a Romaniei le facea sangele sa clocoteasca, iar amputarea aceasta era si mai dureros resimtita decat pierderea Slovaciei, si mult mai mult decat cedarea Voivodinei in favoarea Iugoslaviei. Va trebui sa abordez mai tarziu aceasta problema dureroasa si insolubila. Nu era nici pe departe prima oara cand subiectul aparea in discutie, asa ca stiam care era starea de spirit dominanta.
Deodata, gazda mea a fugit la etaj si a venit cu o cutie de piele, care parea prea mare pentru a adaposti un pachet de carti de joc.
- Trebuie sa ai grija de tine, dragule, a spus ea.
Grof Laszlo a dat din cap cu gravitate. M-am intrebat ce ar putea contine. M-am gandit, dar numai pret de o secunda de nebunie, ca ar putea fi un leac impotriva perfidelor amenintari din vaile cu pricina.
- Cand esti in calatorie, ai de-a face cu tot soiul de oameni ciudati! L-am primit acum multi ani de la un admirator, a continuat ea. Nu-mi mai e de folos, asa ca te rog sa-l primesti.
Cand limba de piele a iesit din lacas, a dat la iveala un pistol automat mititel, care putea fi descris drept o "arma femeiasca"; avea patul imbracat in sidef, si mai era acolo o cutie de gloante de calibru mic. Pe scena, femeile scot din poseta asemenea obiecte cand le e in joc onoarea. Eram putin infiorat si foarte emotionat. Dar teama lor, nefondata, dupa cum avea sa se dovedeasca, era autentica."


Patrick Leigh Fermor, Between the Woods and the Water: On Foot to Constantinople: From the Middle Danube to the Iron Gates, 1986, traducere in limba romana de Mariana Piroteala, editura Humanitas, 2016, ISBN 978-973-50-5105-1.