Tehnic, nu. E mai bine de dormit în pat, la căldurică, într-un apartamențel cu baie, balcon și frigider unde-ți adăpostești berile, decât în gară, pe ziare. Asta e doar părerea mea, dar nu vreau s-o bag nimănui pe gât, fiecare să doarmă unde dorește, unde poftește. E o țară liberă, neh?
Admit că-n 2015 am savurat Cracovia încă mai mult decât o savurasem în 1991, din motive pe care tocmai le-am înșirat mai sus. Ieșeam dimineața pe străduță, pe Zamenhofa, traversam bulevardul Westerplatte și a mea era lumea, adică Orașul Vechi (Stare Miasto), în mijlocul căruia se află Hala (Sukiennice), sub care briganzii ăștia de polaci au amenajat cel mai lacrimogen muzeu orășenesc pe care l-am văzut vreodată: mi-au dat lacrimile când mi-am dat seama care-i diferența între ei și noi. Degeaba aș încerca să vi-l descriu, aș fi ridicol (vorba lui Pavel Stratan: „Așa șieva ii numa’ die văzut”). Dacă nevastă-mea, personal, nu s-a plictisit într-o oră jum’ate?! După ce-am ieșit, m-am refăcut cu o carafă de vin georgian, într-un local cu specific (polonii n-au vinuri) și-am atacat castelul Wawel, despre care am tot scris la pagina asta. Castel, ce să zici.
Stare Miasto e de vizitat ziua, cu nevasta: muzee, catedrale, castel, magazine, poze, suveniruri, fițe. O obosești bine, să plângă după Happyguests. O lași frântă în cameră și zici că ieși să dai o tură, că încă nu ți-e somn. Întrebi pe careva, pe stradă, unde-i Jewish Square și te duci ață, dacă vrei să înțelegi ceva din viața de noapte a Cracoviei. Ascultă-mi învățătura, cititorule, și n-o să-ți pară rău!
text publicat in numarul 10/2016 al revistei Catavencii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu