Se afișează postările cu eticheta marine la nunta ta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta marine la nunta ta. Afișați toate postările
luni, 1 martie 2010
sâmbătă, 7 martie 2009
Revelatia lui Danel
Prietenul nostru Danel a avut deunazi o revelatie; dat fiind ca nu i se intampla asta foarte des, am zis ca-i bine sa-i dedic un post.
In forma ei originala, revelatia a sunat asa: "Ba, Michihausen, io-mi bag p. in muzica populara!". Ati inteles, desigur, ca "Michihausen" sunt eu; probabil ca totusi nu ati inteles in ce-a constat revelatia! Nici eu n-am inteles imediat, dar dupa ce Danel s-a explicat, am priceput.
Observatia lui (pe care o puteam face si eu daca nu eram prost, sau daca macar ascultam muzica populara), este ca aceasta muzica este invariabil trista. Nu in forma, ca racneste cat poate; dar in fond. Subiectele (textele) cantecelor sunt totdeauna triste, vaicarete, sau in exprimarea lui Danel, "muzica populara e numa' pa nenorocire, baiatule!". Interpretul nu canta, el se lamenteaza; da din el cu jalea - exact pe inversul "gandirii pozitive" de acum.
Eu unul nu-mi amintesc decat vreo doua trei cantece cu adevarat "populare", dar ele confirma perfect: "Lasa Gheorghe bautura", "Ma vecine io si tu", "Marine, la nunta ta", "Unde e Targovistea", "Si-am plecat sa trec la Olt", "Cate mute cate slute", si cam atat. A, da, ar mai fi "Trece rata Dunarea" (melodie pe care am incercat sa invat sa cant la muzicuta, cu rezultate foarte triste, din pacate), dar nu sunt prea sigur ca asta-i chiar melodie populara.
Bref, ideea lui Danel era urmatoarea: degeaba ne plangem, ca popor, de "lasitate", "neputinta", "fatalism" si alte Miorite, si zicem ca ni le-a bagat comunismu-n cap; aiurea!, zice Danel, ne-a intrat de mult frica-n oase, asta e! Pai cand iei bataie de la toti, niste sute de ani, si nu bati si tu pe nimeni, e clar ca te-nveti marunt (think small, romanians!)
E ca la fotbal, dezvolta Danel, mare teoretician: cand intri intr-o pasa de "ciuca batailor" e foarte greu sa mai iesi, ca-ti cade moralul in nadragi!
In forma ei originala, revelatia a sunat asa: "Ba, Michihausen, io-mi bag p. in muzica populara!". Ati inteles, desigur, ca "Michihausen" sunt eu; probabil ca totusi nu ati inteles in ce-a constat revelatia! Nici eu n-am inteles imediat, dar dupa ce Danel s-a explicat, am priceput.
Observatia lui (pe care o puteam face si eu daca nu eram prost, sau daca macar ascultam muzica populara), este ca aceasta muzica este invariabil trista. Nu in forma, ca racneste cat poate; dar in fond. Subiectele (textele) cantecelor sunt totdeauna triste, vaicarete, sau in exprimarea lui Danel, "muzica populara e numa' pa nenorocire, baiatule!". Interpretul nu canta, el se lamenteaza; da din el cu jalea - exact pe inversul "gandirii pozitive" de acum.
Eu unul nu-mi amintesc decat vreo doua trei cantece cu adevarat "populare", dar ele confirma perfect: "Lasa Gheorghe bautura", "Ma vecine io si tu", "Marine, la nunta ta", "Unde e Targovistea", "Si-am plecat sa trec la Olt", "Cate mute cate slute", si cam atat. A, da, ar mai fi "Trece rata Dunarea" (melodie pe care am incercat sa invat sa cant la muzicuta, cu rezultate foarte triste, din pacate), dar nu sunt prea sigur ca asta-i chiar melodie populara.
Bref, ideea lui Danel era urmatoarea: degeaba ne plangem, ca popor, de "lasitate", "neputinta", "fatalism" si alte Miorite, si zicem ca ni le-a bagat comunismu-n cap; aiurea!, zice Danel, ne-a intrat de mult frica-n oase, asta e! Pai cand iei bataie de la toti, niste sute de ani, si nu bati si tu pe nimeni, e clar ca te-nveti marunt (think small, romanians!)
E ca la fotbal, dezvolta Danel, mare teoretician: cand intri intr-o pasa de "ciuca batailor" e foarte greu sa mai iesi, ca-ti cade moralul in nadragi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
