In
primul rand, mi se pare plasat destul de absurd, undeva pe Splai, intre niste
blocuri. N-ai cum sa-l prinzi in imagine fara sa-ti intre si o parte dintr-un
mandru bloc ceausist. Nu zic ca nu-i impresionant si nu era nevoie de el, dar
un asemenea memorial trebuia sa aiba un spatiu gol in jurul sau, o piata
pustie, sa-i dea grandoare. Asa, tinzi sa-l treci cu vederea.
In
al doilea rand, e permanent inchis. Daca nu citeam acest articol, unde se poate
vedea interiorul intr-una din poze, nu-mi dadeam seama ca e ceva inauntru.
Sigur ca trebuia incuiat peste noapte, sa nu-l profaneze huliganii, dar ziua de
ce sa nu-l tii deschis – si pazit, desigur?!
In
al treilea rand, nu e deloc promovat. In Berlin e-o adevarata inflatie de monumente
si memoriale dedicate Holocaustului (sau Shoah-ului, cum zic evreii
traditionalisti), dar oamenii, turistii, afla de ele pentru ca-s plimbati
pe-acolo si li se explica ce si cum. Turistilor care vin in Bucuresti ce li se
arata? Cotul si piscotul!
A,
pardon, li se-arata Palatul Parlamentului, fosta Casa a Poporului. Asa da!
Apropo, Memorialul e la doi pasi, ce mare smecherie ar fi pentru un ghid sa-si
abata grupul si pe acolo?!
In
ultimul rand, si asta e de fapt scopul acestui post, eu cred ca era nevoie de
acest Memorial (bine ca l-au facut, in sfarsit), si ca e-n continuare nevoie sa
fie cat mai cunoscut. Pentru ca, daca nu cunosti problema, poti cadea in
butoiul cu anti-semitism, mai mare rusinea. Stiu ce vorbesc, am prieteni
antisemiti, e foarte greu sa port discutii cu ei fara sa ma enervez (desi asta
e principala mea calitate, poate unica). Un roman care viziteaza Memorialul
asta incepe sa-si puna intrebari: ba, de ce la Bucuresti, de ce nu la
Auschwitz? Ce, noi, i-am omorat pe evrei, sau nemtii?!
Asta
e necazul: alaturi de germani, si romanii, si maghiarii, si polonezii, si
ucrainienii, si croatii au omorat din plin la evrei. Bulgarii nu, nici
rusii, dar alta e discutia pe care o propun: de ce politica antisemita de
exterminare a avut atata succes in Estul agrar al Europei si atata insucces in
Vestul industrializat si in Nordul egalitarist? De ce noi si polonii, de
exemplu, le-am sarit la beregata concetatenilor nostri evrei imediat cum am
avut ocazia, iar finlandezii si danezii, nu? Observati ca am ales cate un popor
aliat cu germanii si unul ocupat de acestia, in ambii termeni ai comparatiei.
Am
o idee de raspuns, dar astept cateva pareri, sa vad daca subiectul intereseaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu