Ottakringer, Viena

Pe Ottakringer Straße 95 se află magazinul de prezentare al fabricii de bere cu același nume, care e pentru Viena ce este Ursus pentru Cluj, Ciuc pentru Csíkszereda sau Timișoreana pentru... ups, asta unde s-o fi fabricând oare, c-am uitat? Enfin, ideea este clară: acest Ottakringer, de care povestesc eu aici, nu e un bar. Deloc! Nu poți bea nimic acolo. Faci cumpărături cum faci în orice alt magazin, mergi înapoi la hotel, îți răcești cumpărăturile în frigider, apoi le savurezi pe îndelete. Nu cum fac localnicii!

Pentru că, de ce: vienezii nu-s băutori de bere. Ei fac bere, promovează bere, ți-o vând profi, cu lugu-lugu (moaaa, ce texte avea în el băiatul de la magazin!), dar de băut, ei beau vin. Nu înțeleg de ce, că vinurile vieneze sunt acre și slabe, nici măcar nu te-amețesc, doar te-alegi cu dinții strepeziți; dacă vrei să-nțelegi ceva, bei vin sârbesc, unguresc, bulgăresc sau românesc, dar nu vin local. Hawk!

Dar altceva voiam să spun: v-ați întrebat vreodată, fiecare dintre voi, care vă este orașul? Adică: „Bă, pentru mine personal, care e Orașul?”. Uite, recunosc eu primul, ca să vă fie mai ușor: pentru mine-i Sibiul. Pentru vărul Costiclă e Buzăul. Pentru Vasile Ernu e Odessa; bine, se poate spune că și eu, și Costiclă, și Ernu suntem de la țară, așa că-i clar ce-i cu „Orașul” (primul văzut, fixație), dar pentru cei gata urbanizați? Nevastă-mea, de pildă: pentru ea, care s-a-ndrăgostit de împărăteasa Sissi încă de la vârsta păpușilor, Orașul a fost Viena, fără doar și poate. Am vorbit cu mulți alți români, foarte previzibili la capitolul ăsta: Paris, New York, Londra, San Francisco. Pentru concetățenii maghiari, Orașul este Budapesta (ce surpriză!) iar pentru congenerii noștri de peste Prut, Orașul este Moscova, din păcate (povestesc în alt text de ce „din păcate”!). 

Da, dar ce înseamnă, concret, „Viena e Orașul”?. Înseamnă că toți banii pe care-i ai de spart pe turism, îi spargi la Viena, dar nu înseamnă că și cunoști Viena! Iată: „Hai, pisi, pe Ottakringer Straße!”. „Da’ nu-i departe?”. „Lasă, luăm tramvaiul”. „Da’ nu-i periculos?”. Come on! Viena, periculoasă? În tramvai, la zece dimineața, într-o zi de joi?! „Ba da, pisi. Ne îmbrăcăm în armuri”.

Am cumpărat beri, o șapcă și o halbă, pe care i-am dat-o lui K-isă (un băiat, nu-l știți). Șapca mi-au furat-o cu tot cu rucsăcel, într-un bar din Centrul Vechi, unde fusesem cu Grig Bute. Acolo era și aparatul foto. Mi-a rămas doar poza asta.

                                                                                                            articol publicat în numărul 4/2017 al revistei Cațavencii