Ma
uit si eu la nenorocirea din fasia Gaza si ma minunez: nu, pe bune, Doamne?
Chiar suntem facuti dupa chipul si asemanarea Ta? Esti sigur ca nu s-a gresit
ceva, pe undeva, ca proiectul n-a mers prost? Daca Esti sigur, atunci… eu nu
mai am ce zice.
Dar
nu asta voiam sa spun, ci altceva, mult mai interesant decat “minunarile” mele
de cocalar: de ce pierde Israelul batalia de imagine? Pentru ca, da, o pierde!
Ca orice filo-israelian onest, m-am uitat si eu pe net, si peisajul media e
clar: Israelul este agresorul, Hamas este victima. Lupul si mielul. Sa fiu al
dracului!
Pe
urma mi-am intrebat oamenii foarte-foarte apropiati si carora le respect
judecata (am si prieteni, multi, care-mi sunt apropiati dar is “fara judecata”,
din punctul meu de vedere): din sase pareri, patru au fost pro-Hamas, una
pro-Israel si una anti-Hamas si simultan anti-Israel (credeati ca nu se poate?
Si eu credeam. Uite ca se poate si o astfel de parere!). Deci “cauza” Hamas-ului
este castigatoare in razboiul de imagine, iar cea israeliana este cea invinsa. Uimitor!
(De
ce este uimitor? Pai, pentru ca modul de viata al comunitatilor urbane din
Israel este extrem de asemanator – cu exceptia evreilor ortodocsi – de modul nostru
de viata, cum sa zic, de “modul european” de viata. Ma refer la comunitatile
urbane, ca la tara diferentele sunt foarte mari intre statele Europei.
Deocamdata).
Ati
prins ideea: israelienii seamana cu noi, dar noi nu tinem cu ei, tinem cu
inamicii lor, care nu seamana deloc cu noi! Pai, asta nu e “uimitor”?!
(Prin
“seamana” ma refer la valori culturale, mod de viata, nivel tehnologic,
d-astea. Nu vreau sa se-nteleaga chestii rasiale sau tribale. Pur si simplu,
sunt convins ca un om de 25 de ani din Iasi, unul din Vancouver si unul din
Haifa au in comun foarte multe lucruri, dar toti trei au destul de putine in
comun cu unul de 25 de ani din Gaza City!).
Si
acum ajung la idee. Faptul ca Israelul pierde razboiul de imagine este
catastrofal pentru Israel. Info: orice armata din lume e compusa din cateva “arme”
(aviatia, marina, armata de uscat, eventual rachetele strategice – la americani,
rusi, chinezi, dar atat), numai armata germana nu are trei “arme”, are cinci. In
plus fata de astea clasice, nemtii mai au “arma” numita “servicii medicale” (Zentraler Sanitätsdienst,
pe limba lor), si “arma”
numita “servicii de suport” (Streitkräftebasis). Nu va lasati pacaliti de numele asta frumos (“servicii
de suport”, ce romantic!), e vorba pur si simplu de departamentul de
propaganda. Da, exact. De “imagine”!
Va dati seama cat de
importanta e nenorocita asta de imagine in razboiul modern, daca Germania,
acum-inteleptita Germanie, ii dedica a cincea parte din efortul ei de
inarmare?! Si pana acum, i-a mers: nimeni nu zice, in secolul XXI, “Aha,
Germania, stat agresor!”, cum zicem toti despre America, Rusia, China sau chiar
Franta (de cand a trimis trupe in Africa), si, evident, despre Israel! Nemtii
cei buni, harnici, cuminti, pacifisti si economi – uite o enorma victorie pe frontul
propagandei; toti vor sa faca afaceri cu ei, nimeni nu vrea sa le traga o mama
de bataie, toti vor sa cumpere de la nemti, la Berlin negociaza acum rusii cu
ucrainienii, etc. Faptul ca Germania are azi cea mai puternica armata din
Europa si este al treilea exportator mondial de armament nu deranjeaza: da, asa
o fi, dar ei sunt oameni seriosi, de incredere. Ce mai vrei?
Acum comparati aceasta
imagine a Germaniei din 2014 cu cea a Israelului din 2014. Comparatia este
rizibila, nici nu te mai obosesti s-o faci.
Nu am vreo concluzie,
doar o intrebare, pentru mine: cum au ajuns israelienii sa contabilizeze o
asemenea infrangere in planul propagandei? E de neinteles. Si nu-mi dati
replica “Si ce daca, nu le pasa, oricum castiga in plan militar”, ca ma faceti
sa rad. Ati citit degeaba pan-aici, n-ati inteles nimic. Dixit!
