Se afișează postările cu eticheta revolutia portocalie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta revolutia portocalie. Afișați toate postările

vineri, 29 mai 2009

Arta de a bea bere

Am primit “mustrare scrisa” (pe mess, buninteles): “Ba idiotule, tu crezi ca ma f. pe mine grija de basarabenii tai? Ce treaba are, ma, “Berile de Aur” cu problemele lu’ basarabenii astia, mai da-i in p. mea?! Baga-ti mintile in cap, fa-ma sa rad, ca d-aia intru pe blogul tau de c.!”.

Nu stiu daca am meritat pe deplin mustrarea, dar simt nevoia sa ma explic, minimal: am citit pe net ca in aprilie, la Chisinau, “revolutionarii portocalii” au reusit sa tina legatura (intre ei si cu lumea larga) prin Twitter, dupa ce securistii lui Voronin le taiasera accesul la retelele de telefonie mobila. Am fost curios cum e cu twitterul asta, asa ca am incercat sa aflu ce si cum, dar nereusind (tehnologia ma depaseste ca intotdeauna), mi-am varsat necazul pe ceea ce stiam, si anume “problemele lu’ basarabenii”.

Ergo: da, blogul se numeste Berile de Aur si ar trebui sa-si merite mai mult numele. Doar ca de o vreme (vitrega!) stau mai slabut cu berea, si de aici – drama!
In privinta artei de a bea bere, putina atentie, va rog: o bere reusita se bea alaturi de un factor de remotivare. Sa ma explic (prin “o bere” vom intelege, buninteles, “o sesiune de baut bere”!).

Ideea ca e intr-un grup uman exista totdeauna o tensiune sociala, mare sau mica: atunci cand grupul e proaspat format, tensiunea e mare; cand grupul are in urma o istorie comuna, tensiunea e mai mica, dar nu cu mult mai mica. Cauza acestei tensiuni e de natura animala, probabil, si anume imprecizia ierarhiei (nu stii exact cum sa te raportezi la cei de langa tine, daca esti mai sus sau mai jos decat ei pe scara sociala).

Factorul de remotivare e acel lucru (sau persoana) care abate atentia intregului grup de la tensiunea sus-pomenita; poate fi orice, dau cateva exemple: un meci de urmarit la televizor; cineva care canta la ghitara; un foc de tabara care trebuie intretinut (sau si mai bine, un gratar pe care se frige carnea); un joc de carti sau o partida de table (pe care s-o chibiteze toata lumea); o punga cu seminte din care mananca toti, scuipand cojile; un “povestas” deosebit, cineva care capteaza atentia intregului grup; etc (nu-mi mai vin in minte alte exemple).
Esential e ca factorul de remotivare sa nu fie berea in sine! E foarte important – daca tensiunea grupului e disipata prin bautul de bere, atunci se bea foarte repede, iar tensiunea creste, in loc sa scada (din cauza alcoolului berii, asa slaba cum e ea). Efecte: daca esti slab de intestine, ajungi pe buda cu diaree (si pe urma fuga acasa – sa nu-mi ziceti ca asta e o bere reusita!); daca esti slab de stomac, ajungi la buda si versi tot din tine (la fel); daca esti slab de creier, te imbeti si sari la scandal cu cei din jur (iti mai iei si peste cocoasa – nici asta nu e o bere tocmai reusita…).

Concluzii: incearca sa bei bere cu un grup vechi, sudat, cunoscut, cu o ierarhie cat de cat stabilita; incearca sa aveti la indemana un factor de remotivare; daca nu aveti, si singurul factor posibil e berea in sine, incearca sa bei cat mai incet, si mai ales, adu in discutie subiecte neutre (altele decat fotbalul, politica si prostia celor de fata, cu exceptia ta!).

Daca, totusi, nu-ti iese nimic, n-ai decat sa ma chemi pe mine, pe post de factor de remotivare!

joi, 28 mai 2009

Basarabia si Noaptea Muzeelor

O alta amintire de la Noaptea Muzeelor, de data asta de la Muzeul Hartilor si Cartii Vechi: stiam eu cate ceva despre Basarabia, dar acum m-am convins!
Ca structura, bucata asta de pamant dintre Prut si Nistru e facuta din doua “piese”: o zona de dealuri inalte, calcaroase, impadurite si pline de vii si livezi (jumatatea de nord); si o zona foarte joasa, de campie plata, cam malstinoasa (jumatatea de sud).
Ei bine, pe aproape toate hartile din muzeu (99% dintre ele), jumatatea de sud apare ca o alta tara fara de jumatatea din nord! Nordul asta apare integrat Moldovei medievale (iar acum Republicii Moldova), in schimb sudul apare ca foarte plimbaret, intre stapani diferiti: Hanatul Crimeii, Valahia, Moldova lui Stefan, Turcia, Rusia, Romania, iar Rusia, iar Romania, iar Rusia, si acum Ucraina. De fapt, in clipa de fata, jumatatea de sud e impartita intre Republica Moldova (“regiunea autonoma Gagauzia”) si Ucraina (“Odessa oblast”). Care-i de fapt smecheria?
Pai treaba sta in felul urmator: jumatatea asta de sud, campia plata, care se cheama acum “Bugeac”, ofera controlul la gurile Dunarii (daca nu controlul, macar accesul) si la limanul Nistrului. Adica la comert! (Exemplificare: o fi fost Stefan bun strateg, dar dupa pierdut Bugeacul asta a trebuit sa plateasca tribut la turci; ca de obicei, banii au vorbit mai clar decat armele…).
Jumatatea de nord, in schimb, nu ofera nici acces si nici control la nimic, adica e total neinteresanta strategic. De asta face Voronin ce vrea si Uniunea Europeana nu zice nici p^s: pentru ca nu-i pasa! De asta a ramas republica Moldova total izolata, fara prieteni printre vecini (nici romanii si nici ucrainienii nu vor s-auda de ea, iar Europa nici nu stie de existenta acestei tari): e doar o bucata de pamant fara vreo semnificatie politica sau economica. Pentru Rusia, ea conteaza doar ca valoare simbolica, ceea ce arata o data mai mult ca rusii sunt dusi cu capul.
Intrebare: pai, daca jumatatea de nord se cheama republica Moldova, iar cea de sud se cheama Bugeac, de unde pana unde numele de “Basarabia”…?!
D-aia-i bine sa te duci la Noaptea Muzeelor, ca afli d-astea: pai Bugeacul a apartinut de Valahia doar o singura data, pe vremea lui Negru Voda si a lui fiu-sau, Basarab intai. Dupa momentul ala si-a capatat numele (Basarabia = tara lui Basarab), din motiv de prestanta, presupun: a fost cel mai vestic cuceritor.
Curios e ca, treptat, denumirea a trecut si asupra jumatatii de nord, unde a si ramas (noi si acum spunem “basarabenii din Chisinau”); in schimb, in sud ea s-a estompat treptat, pana a fost inlocuita cu actuala denumire, de origine tatara (“Bugeac”).
Ergo: la rasarit de Prut nu exista acum nici statul Basarabia, nici statul Bugeac, asa cum apar pe toate hartile medievale din muzeu (si cum apar si in vorbirea curenta); in schimb, exista un stat (republica Moldova) de care nu vrea sa stie nimeni din Europa, nici macar romanii, si mai exista niste ciudate alcatuiri staliniste (Gagauzia si “Odessa oblast”), de care chiar ca nu stie nimeni pe lume - nici macar oamenii care le locuiesc!