Cine sunt gagauzii si ce vor ei

La cererea onoratei clientele, ne continuam azi micul excurs stiintific printre vecinii nostri, c-o vizita in fabulosul univers gagauz.

Acest popor numara cam un sfert de milion de oameni, concentrati aproape toti in Bugeac – pentru cei care au deschis mai tarziu aparatele de radio, amintim ca Bugeacul e o bucata de campie marginita de Prut la vest, de Nistru la est, de Dunare la sud, de Marea Neagra la sud-est si de dealurile Basarabiei la nord ("Valul lui Traian"). Ucraina si Basarabia impart pamantul asta, pe care locuiesc patru natii – ucrainieni, romani, bulgari, gagauzi – si vreo zece minoritati, care de care mai tafnoase si cu figuri in cap: rusi, tigani, nemti, lipoveni, etc. Sa fie iubiti, ca pe noi ne intereseaza gagauzii.

Dupa religie, ei sunt crestini ortodocsi; dupa limba, sunt turci (vorbesc o limba din familia de limbi turcice, sau “altaice” cum zice lumea rea); dupa analiza genetica, sunt originari din Balcani (adica europeni); dupa parerea lor proprie si personala, sunt descendentii unor soldati de-ai lui Timur Lenk (ce tampenie! Cred ca s-au luat dupa unguri, cu faza aia ca ei se trag din Attila); dupa parerea unora mai normali la cap, sunt urmasii unui grup de colonisti adusi aici de sultanul selgiucid Kaykaus II, care era constant caftit de mongoli (dinspre est) si incerca si el sa se extinda (spre vest). Altii zic c-ar fi o ramasita a unuia dintre nenumaratele neamuri migratoare care-si faceau concediul la noi, ca de, suntem popor ospitalier, cu drag de musafiri. Chestia care-i incurca pe savanti e ca singura limba vie inrudita cu gagauza e limba oghuza, vorbita de niste amarati de prin Kirghistan: atunci, ce-i cu gagauzii astia aici, domnule, la sapte mii de kilometri de fratii lor?!

Pe scurt, ne-am lamurit ca nu stim exact cine-s gagauzii astia. Hai sa ne lamurim acum “ce vor ei”.

Cel mai mult si mai mult ar vrea ei sa reinvie Uniunea Sovietica, ca s-o dea iar pe huzur. Nu stim noi chestia asta, dar politica lui Lenin (implementata stralucitor de Stalin) era sa se sprijine pe “minoritatile mici” si sa le distruga p-alea mari. Exemplul cel mai cunoscut: favorizeaza-i pe osetini si terorizeaza-i pe ucrainieni. Asta pentru ca rusificarea e foarte usoara cu popoarele mici, fara istorie, si foarte grea cu popoarele mari, cu trecut propriu (asta s-a facut si la noi, in primele faze ale comunismului, cand tiganii au fost la mare cinste, “varful de lance al proletariatului”!). Asa ca gagauzii nostri sunt foarte pupincuristi cand e vorba de rusi si total inflexibili cand e vorba de Republica Moldova sau de Ucraina: nici de-ai dracu’ nu vor sa-si asume responsabilitatile unor cetateni normali ai celor doua state, nu tati, noi suntem gagauzi, suntem mai smecheri, vrem autoadministrare, vrem buget local, steag propriu, imn national, fitze. Ca sa nu iasa tiganie, guvernul de la Chisinau le-a dat tot ce-au vrut, inclusiv “invatamant in limba materna” – si abia atunci s-au prins fraierii ca si-au facut-o cu mana lor, pentru ca tineretul (adica toti cei sub 50 de ani) nu vorbeste nici o boaba de gagauza! De citit sau scris - nici pomeneala. Acum limba lor e rusa, iar gagauza mai e vorbita de cativa batrani de prin sate, d-aia pe care-i cauta moartea p-acasa. Cum s-ar zice, rusificarea a prins perfect, Lenin a prevazut ca aculturarea (asa se zice cand adopti limba si cultura cuceritorului) o sa mearga repede cu popoarele mici, si uite c-a avut dreptate.

Ce e Republica Moldova ramasa in urma fata de Europa, da’ Gagauzia (Gagauz Yeri) chiar ca-i ultima gaina: punem pariu ca nu exista pe continentul asta colt mai inapoiat? Afara de Transnistria :)

Un mic URSS: Transnistria

Aici treaba e cu mult mai simpla: din anumite motive, rusii nu s-au impacat niciodata cu pierderea Basarabiei (intreg spatiul dintre Prut si Nistru) in favoarea Romaniei (a treia unire, cea din ianuarie 1918). Au incercat mai intai cu invazia armata, dar n-aveau forte suficiente si au fost de fiecare data respinsi, inapoi peste Nistru; au incercat pe urma figura cu “miscari spontane antiromanesti” (rascoala de la Tatar-Bunar, de pilda) dar nici asta n-a mers.

Asa ca au organizat “Republica Autonoma Moldoveneasca” in cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene, ea insasi parte din URSS. Cu asta au impuscat doi iepuri: au tinut permanent Romania sub presiune (pentru ca, evident, “autonomii” moldoveni de peste Nistru doreau – spontan! – unificarea cu moldovenii de dincoace de Nistru, adica cu Basarabia). Dar in acelasi timp au tinut Ucraina sub presiune, bagandu-i in coasta aceasta enclava obedienta doar Moscovei, nu si Kievului.

Desteapta miscare, fie vorba intre noi… !

Despre cum a oscilat favoarea Moscovei, cand inspre ucrainieni, cand inspre “transnistreni”, e o poveste intreaga, fascinanta dealtfel: ba le lasau alfabetul latin, ba li-l luau inapoi si ii treceau la chirilic, dupa care ciclul se relua. Incai, nu se plictiseau!

Dupa razboi, URSS a lipit Transnistria de Basarabia si asa a aparut “Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca”. Pe Nistru, la Tiraspol, a fost construit un mare baraj si o centrala hidroelectrica de mare putere, dar cu toate dotarile pe malul stang! Si tot acolo a fost amplasata si toata industria noii republici. Asta insemna ca republica Moldova avea capitala politica in stanga Nistrului (la Chisinau), dar toata forta industriala si comerciala in dreapta, la Tiraspol. Isteata treaba!

Cand Moldova s-a declarat independenta, in 1991, s-a trezit intr-o situatie de mare cacao: fara iesire la mare, fara vreo capacitate de productie (nici macar current electric!), fara armata si fara prieteni. Sa tot guvernezi, in conditiile astea. Io unul ma mir ca inca exista Moldova ca stat!

Chisinaul n-a controlat niciodata malul stang al Nistrului, desi a tot incercat, pana cand s-au suparat comunistii de la Tiraspol si s-au pus cu bataia pe ei (razboiul civil din republica Moldova). Dupa care s-au declarat frumusel independenti, si au lasat Moldova saraca lipita planetei, fara nici o productie proprie, afara de vin (dar asta nu era cumparat decat de Rusia! Asa ca Moldova a inceput sa joace dupa cum i se canta de la Moscova, ca n-avea de ales).

Si romanii unde sunt, in toata ciorba asta?! Pai aia e, ca nu prea sunt! Patru lucruri i-au tinut pe tusa:

unu, in vestul Ucrainei era o minoritate romaneasca de circa 800.000 de oameni (un popor intreg!), ramasi acolo inca din evul mediu; deci, o baza etnica pentru “republica autonoma moldoveneasca” a existat in mod real;

doi, administratia romaneasca in Basarabia, intre 1918 si 1940, a fost extraordinar de proasta, corupta si incapabila, si-a lasat amintiri foarte neplacute locuitorilor (un singur pod de cale ferata traversa Prutul, intre Iasi si Chisinau, si ala era facut inca de pe vremea tarului!); deci, basarabenii nu-i iubesc deloc pe guvernantii romani, din motive istorice;

trei, intre 1941 si 1944, romanii au organizat si ei o “Transnistrie” proprie, pe teritoriul dintre Nistru si Bugul de Sud; numai ca au folosit-o pentru exterminari de evrei, tigani, comunisti si ucrainieni! Va dati seama cam ce amintiri au localnicii de acolo despre Romania…

patru: in singurul moment istoric cand chiar ar fi putut ajuta Moldova, Romania n-a miscat un deget: pai in 1991 eram condusi de Iliescu, care ii ciugulea din palma lui Gorbaciov! Ce sa-i ajute Ilici al nostru pe “independentii” de la Chisinau…?!

Ergo: da, Scame, Transnistria e o fictiune, dar localnicii nu o vad asa: ei urasc Romania, urasc Moldova, urasca Ucraina, si singurul lor vis e sa intre in componenta Federatiei Ruse, intocmai ca exclava Kaliningrad; daca aia au putut sa fie rusi, transnistrenii de ce sa nu poata? Ei sunt mai prosti, sau ce?!

Basarabia si Noaptea Muzeelor

O alta amintire de la Noaptea Muzeelor, de data asta de la Muzeul Hartilor si Cartii Vechi: stiam eu cate ceva despre Basarabia, dar acum m-am convins!
Ca structura, bucata asta de pamant dintre Prut si Nistru e facuta din doua “piese”: o zona de dealuri inalte, calcaroase, impadurite si pline de vii si livezi (jumatatea de nord); si o zona foarte joasa, de campie plata, cam malstinoasa (jumatatea de sud).
Ei bine, pe aproape toate hartile din muzeu (99% dintre ele), jumatatea de sud apare ca o alta tara fara de jumatatea din nord! Nordul asta apare integrat Moldovei medievale (iar acum Republicii Moldova), in schimb sudul apare ca foarte plimbaret, intre stapani diferiti: Hanatul Crimeii, Valahia, Moldova lui Stefan, Turcia, Rusia, Romania, iar Rusia, iar Romania, iar Rusia, si acum Ucraina. De fapt, in clipa de fata, jumatatea de sud e impartita intre Republica Moldova (“regiunea autonoma Gagauzia”) si Ucraina (“Odessa oblast”). Care-i de fapt smecheria?
Pai treaba sta in felul urmator: jumatatea asta de sud, campia plata, care se cheama acum “Bugeac”, ofera controlul la gurile Dunarii (daca nu controlul, macar accesul) si la limanul Nistrului. Adica la comert! (Exemplificare: o fi fost Stefan bun strateg, dar dupa pierdut Bugeacul asta a trebuit sa plateasca tribut la turci; ca de obicei, banii au vorbit mai clar decat armele…).
Jumatatea de nord, in schimb, nu ofera nici acces si nici control la nimic, adica e total neinteresanta strategic. De asta face Voronin ce vrea si Uniunea Europeana nu zice nici p^s: pentru ca nu-i pasa! De asta a ramas republica Moldova total izolata, fara prieteni printre vecini (nici romanii si nici ucrainienii nu vor s-auda de ea, iar Europa nici nu stie de existenta acestei tari): e doar o bucata de pamant fara vreo semnificatie politica sau economica. Pentru Rusia, ea conteaza doar ca valoare simbolica, ceea ce arata o data mai mult ca rusii sunt dusi cu capul.
Intrebare: pai, daca jumatatea de nord se cheama republica Moldova, iar cea de sud se cheama Bugeac, de unde pana unde numele de “Basarabia”…?!
D-aia-i bine sa te duci la Noaptea Muzeelor, ca afli d-astea: pai Bugeacul a apartinut de Valahia doar o singura data, pe vremea lui Negru Voda si a lui fiu-sau, Basarab intai. Dupa momentul ala si-a capatat numele (Basarabia = tara lui Basarab), din motiv de prestanta, presupun: a fost cel mai vestic cuceritor.
Curios e ca, treptat, denumirea a trecut si asupra jumatatii de nord, unde a si ramas (noi si acum spunem “basarabenii din Chisinau”); in schimb, in sud ea s-a estompat treptat, pana a fost inlocuita cu actuala denumire, de origine tatara (“Bugeac”).
Ergo: la rasarit de Prut nu exista acum nici statul Basarabia, nici statul Bugeac, asa cum apar pe toate hartile medievale din muzeu (si cum apar si in vorbirea curenta); in schimb, exista un stat (republica Moldova) de care nu vrea sa stie nimeni din Europa, nici macar romanii, si mai exista niste ciudate alcatuiri staliniste (Gagauzia si “Odessa oblast”), de care chiar ca nu stie nimeni pe lume - nici macar oamenii care le locuiesc!