Se afișează postările cu eticheta vulcanescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vulcanescu. Afișați toate postările

marți, 30 iulie 2013

Oprescu a mintit. Iar!

Primarul ales de bucuresteni, domnul Sorin Oprescu, a facut la viata lui si lucruri bune. Nu le stiu, dar trebuie sa fi facut! Ca doar e om. Si oamenii, in cursul vietii nemeritat de lungi a speciei lor, obisnuiesc sa faca (rar!) si lucruri bune, nu numai prostii.

Totusi, domnul Sorin Oprescu a promis ca la sfarsitul lunii iulie 2013 termina “strapungerea” (cum o numeste el) Uranus, de la Piata Victoriei la Splai. Adica uneste strazile Buzesti, Berzei, Parvan si Hasdeu intr-un singur mare bulevard, cu linie de tramvai pe mijloc, doua benzi auto pe sens si trotuare pentru pietoni (pe biciclisti nu i-a avut in vedere, ca de obicei). Acest mare bulevard ar fi unit Piata Victoriei (in care conflueaza sapte bulevarde magistrale: Iancu de Hunedoara, Aviatorilor, Kiseleff, Mihalache, Titulescu, Victoriei si Catargiu) cu “dosul” Palatului Parlamentului, mai exact cu bulevardul Natiunile Unite (trecand Dambovita pe podul Hasdeu, ala nou, construit dupa ’90). De la intersectia cu Natiunile Unite, Oprescu vrea sa treaca cu “strapungerea” lui mai departe, n-am inteles unde. Si n-am inteles pentru ca nu m-a interesat. Dar m-ar fi interesat, daca-l credeam in stare; dar nu-l cred. Si de ce nu-l cred? E, aici e buba!

Pe 15 iunie 2008, imediat dupa ce-a iesit primar, Sorin Oprescu si-a anuntat planurile edilitare, printre care figura (la loc de cinste!) si “strapungerea” asta. De atunci au trecut cinci ani, sapte saptamani si-o zi, adica 1870 de zile. In astea 1870 de zile, avand la indemna fondurile enorme ale primariei Bucurestiului, Oprescu n-a reusit sa termine circa un kilometru de bulevard. Nu mai zic de celelalte lucrari incepute prin tot orasul si lasate in voia sortii (Pasajul Vacaresti, exemplul viu), dar daca nici macar proiectul lui de suflet nu e-n stare sa-l termine, atunci ce sa zic?!

Iata cum arata “strapungerea” de la Piata Victoriei, colt cu Titulescu:
La intersectia strazii Buzesti cu Occidentului:
La intersectia Buzesti cu Grivitei:
La intersectia Berzei cu Vulcanescu:
La intersectia Berzei cu Stirbei Voda:
Bun, v-ati lamurit din imagini. Oprescu mai are de lucru la “strapungere” inca vreo doua saptamani, poate chiar trei.

Inchei cu o mica razgandire: Oprescu a facut totusi ceva bun de cand e primar, cand a demolat Hala Matache. Greu de imaginat obiect mai urat si inutil decat acea Hala, pentru care Nicusor Dan s-a batut ca un leu. De ce, Nicusor Dan? De ce ai aruncat in lupta atatea resurse emotionale, cand puteai sa te lupti pentru cladiri care merita, cladiri care pot face faima unui oras, nu monstri mizeri ca Hala Matache? Zau daca te inteleg. Uite, la intersectia strazii Hasdeu cu Splaiul, chiar langa pod, e o casa splendida, aproape un mic castel, intr-o curte cu copaci umbrosi. Constructia e minunata, mare mirare sa nu fie ridicata in antebelic, de cine stie de boier uitat azi, dar cu dare de mana atunci.

Acum, frumoasa casa e “locuita” de o satra de tigani, care o trateaza ca pe un cort. Am luat cateva imagini, dar nu am putut sa prind obiectivul mai de aproape, c-au sarit tigancile la bataie. Uite:
Si inca:
Si una de pe Google Maps:
Concluzie: Sorin Oprescu e un mincinos, iar Nicusor Dan un galceavar degeaba.

joi, 8 aprilie 2010

Cum să fii câine


Vă semnalez un fragment de text oleacă genial: „Am întâlnit oameni de toată isprava, intelectuali finuţi sau băieţi de cartier, tipi gata oricând să se declare „câini până la moarte”. Pe bune, deşi mulţi ni-s prieteni, tot nu-i înţelegem. Obiectiv, da, ne dăm seama că în Ştefan cel Mare au fiinţat nişte jucători absolut lăudabili.[…]. Ei, tocmai d-aia, subiectiv, e greu de priceput: cum să ţii cu clubul Miliţiei şi Securităţii, în comunism, şi cu clubul unor învârtiţi ai tranziţiei, în capitalism?

Riscăm o ipoteză. Mulţi fani de-ai lui Dinamo (ăia de calitate, nu tâmpiţii de la peluză) se imaginează în rolul personajelor negative din anumite filme. Ştiţi genul – ăia care din ce-s mai negativi, din aia devin mai simpatici. Trebuie să fii cu adevărat un tip dur pentru a ignora toată antipatia adunată în jurul tău. Trebuie să fii o persoană specială pentru a-ţi asuma riscul de a iubi o echipă urâtă de majoritatea muritorilor români. Trebuie să ai o minte dialectică pentru a împăca parafrazele după Platon, Ţuţea şi Vulcănescu ale lui Cornel Dinu cu panseurile adânci ale lui Cristi Borcea şi Vasile Turcu. Da, trebuie să fii câine.”

Acesta este un fragment de text din articolul domnului Viorel Moţoc, „Mîine pînă la moarte”, publicat în Academia Caţavencu, numărul 9, 3-9 martie 2010, pagina 20.