vineri, 17 septembrie 2010

Raport 2008: azi, Buila Vânturarița


În 2008 am pătimit una din cele mai mari belele, de când mă știu eu cu bocanci: am căzut în prăpastie. Din fericire, am aterizat în picioare. Din nefericire, prăpastia era cam adâncă, adică numai bine cât să mă omoare. Din fericire, pe fundul ei curgea un rîu (rîul Cheia). Din nefericire, acolo Cheia e foarte mică, de fapt un canion care se umple cu apă când plouă. Din nefericire, atunci nu plouase. Din fericire, am căzut în SINGURA bulboană pe care-am întâlnit-o pe kilometri întregi. Să mai zică cineva că nu există un Dumnezeu al proștilor! Sau al ateilor, mă rog...

Pentru că știu că poți să mergi o viață întreagă pe munte și să nu auzi de masivul Buila Vânturarița, am să dau câteva detalii topografice: de la Râmnicu Vâlcea o iei spre Băile Olănești, iar de acolo ții drumul asfaltat până ântr-un punct, după care o apuci pe una așa-zis forestier, pe Valea Olănești (pârâul Olănești izvorăște tocmai din munții Căpățânii, de undeva de sub vârful Gera, și ocolește prin nord întreg masivul Buila). La sud, cumva paralel cu Olănești curge Cheia, care taie muntele Stogșoare și formează acel canion de care v-am zis; la nord de Olănești curge Rarița, care formeaza granița cu masivul Verdeșu, aflat la est (între Buila Vânturarița și Valea Oltului). Bref, masivul vine cam așa, de la nord-est la sud-vest: Prislop, Stogu, Stogșoare, Vânturarița, Ștevioara, Buila, Curmătura Builei, Piatra, Cacova, Cârligul și Arnota (aici deja altitudinea scade foarte mult: până la Mânăstirea Arnota e chiar drum de mașină. Doar n-o să meargă frații monahi pe jos, că nu-s turiști!).

Sfat foarte insistent: nu mergeți în Buila Vânturarița cum ați merge într-un munte normal, că aici nimica nu-i normal. Sunt foarte puțini munțomani care ajung aici, și toți sunt foarte experimentați, nu prinzi picior de amator (pe mine, dar eu sunt o greșeală). Majoritatea nici nu vin să facă traseu, ci alte dracii (rafting, speologie, escaladă, tiroliană, fel și fel de năvârlii). Sunt și mulți care vin pentru vânătoare; dealtfel, așa se explică de ce masivul are două nume: ciobanii îi spun ”Buila”, din moși-strămoși, iar vânătorii i-au zis ”Vânturarița” (dacă nu mă înșel, ăsta e un fel de șoim sau de uliu, mă rog, ceva din aceeași zonă folclorică). Dacă vă aventurați până acolo, este esențial să vă ducă unul care-a mai fost. Și nici chiar așa n-aveți garanția că nu cădeți în gol, ca proștii: ce, eu cum am căzut?!

Niciun comentariu: