Dacă nu te duci cu treabă la Fort Bragg, mai bine nu te
duce deloc: e-o fundătură uitată de oameni și de Dumnezeu, de care orice
localnic încearcă cu disperare să fugă, să scape, să uite. Dar nu toți
locuitorii sunt localnici.
Stăteam la bar, la Silver’s, și beam un
Bushmills irlandez (există și spirtoase locale, dar îs mizerii), așteptând-o pe
nevastă-mea; a venit, și-a făcut numărul (”Iar bei, mă, porcule?”), pe urmă
ne-am așezat la masă. M-am uitat pe meniu și-am dat peste ceva care se cheamă
”corkage” (12 dolari, enorm!), așa c-am chemat-o pe chelneriță, s-o-ntreb ce și
cum. Fata, foarte tânără și frumoasă, avea un ecuson pe care scria Amy, exact cum
i se zice și nevesti-mii, care-a intrat imediat în vorbă cu ea, pe chestia
asta. Ca să nu rămân pe dinafară, m-am băgat c-o-ntrebare (”Where do you think
we are from?”) ce n-aduce nimic bun. Nici acum n-a adus.
Când
a aflat că suntem români, pe Amy aproape c-a umflat-o plânsul, apoi, dracul
știe cum, s-a apucat să trăncănească cu-a mea pe franțuzește, moment în care am
rămas pe dinafară de-a binelea. Trăncăneala a continuat pe parcursul întregii
mese, și când servea, și când debarasa, și când aducea nota, și când încasa,
tot timpul. Cum nu mă băga nimeni în seamă, m-am burdușit cu Bushmills până m-a
luat moțăiala, după care-am fost dus de consoartă la culcare și-am dormit
somnul drepților (aș putea completa, tipic feminin, ”Pentru că merit!”, dar e
penibil).
Iată
povestea lui Amy, aflată a doua zi, pe trezie: venise în America dintr-un
orășel siberian pe nume Kraskino, lovit rău de sărăcie după 1991, dar familia
ei nu era de-acolo; străbunică-sa, matriarha, se născuse în Odessa și prinsese
vremuri bune (de aici franceza lui Amy și simpatia ei pentru români), dar
fiicele, nepoatele și strănepoatele ei se născuseră prin diverse sătucuri
siberiene, din motive ușor de ghicit, care azi nu mai contează. Bătrâna ținuse
cu dinții la ”blazonul” ei și-și ținuse clanul din scurt, cel puțin pe partea
femeiască (limbi străine, clasicii ruși, noțiuni generale despre porunca a opta
etc), iar când au avut ocazia, fetele au plecat la muncă cinstită în lumea
largă, deși puteau alege o carieră de târfe la Shanghai, iar Amy a nimerit din
lac în puț: din neantul Kraskino în nimicul Fort Bragg!
p.s.
”corkage” e-o taxă pe care ți-o ia restaurantul dacă vrei doar să mănânci, iar
băutura ți-o aduci de-acasă. Știu ce fac: mă duc la Chez Denise c-o damigeană
de neam prost, d-aia cu dop de cocean. Corkage,
mânca-v-aș visele!
text publicat în numărul 33/2014 al revistei Caţavencii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu