Ca si cum nu era de ajuns, de vreo 10 luni ma suna si o firma de recuperatori (https://getbacksa.pl/ro/), care vor de la mine o suma enorma, ceva gen 10 ron. Cum am ajuns eu sa le datorez banii astia? Iata cum. Am vandut un apartament. Inainte de a-l vinde, am reziliat contractul Telekom de la acea adresa (contractul nu era pe numele meu!). Bun, toate actele fiind in regula cu Telekomul, apartamentul a fost preluat de noul proprietar, iar la vreo trei luni de la asta, cei de la Telekom s-au trezit sa emita inca o factura (nimeni nu stie ce-au facturat ei acolo!), pe care, evident, nu le-a platit-o nimeni, nici eu, nici noul proprietar al apartamentului, nici raposatul titular al fostului contract Telekom. Dar de atunci pe mine m-a dat Telekomul pe mana recuperatorilor, care ma suna zi si noapte. Cand nu ma suna, imi trimit sms-uri. Lingusitoare, amenintatoare, de felicitare etc.
Si acum ajung la subiect. A trebuit sa trec de 40 de ani si sa patimesc ce patimesc de la ortodocsi si de la recuperatori ca sa ma vindec de complexul Fat-Frumos. Ce e ala? Explic imediat.
Simplificat la maximum, complexul Fat-Frumos este starea de asteptare in care intra o femeie odata cu pubertatea si din care, in cele mai multe cazuri, nu mai iese pana la moarte. Cum vine asta?
Uite asa. Orice fata care devine adolescenta se simte, in sinea ei, femeie. Dar ca sa fie acceptata ca femeie, are nevoie de un barbat care s-o confirme. Asa ca ea incepe sa-l astepte pe barbatul asta, sa apara de undeva. In imensa majoritate a cazurilor, Fat-Frumos nu poate veni din cercul cunoscutilor ei (vecini, colegi, prieteni de joaca, de sapa, de sezatoare, etc), asa ca ea il asteapta sa vina de altundeva, din alta parte, din neant, din mama ma-sii. Aceasta ”stare de asteptare” este cea descrisa de mitul Zburatorului, care exista la toate culturile omenesti, in diferite forme (foarte diferite, la drept vorbind, dar usor de recunoscut). Starea de asteptare in care fetele/femeile/babele isi petrec intreaga viata este intrerupta de mici perioade de indragosteala, urmate invariabil de dezamagire (odata cu dezamagirea si dez-indragosteala se reintra in faza de asteptare).
Toate astea sunt foarte clare si se stiu.
Ce se stie mai putin este ca, odata cu revolutia comunicationala ce ne-a cuprins, noi toti, femei si barbati deopotriva, ne-am molipsit de complexul Fat-Frumos. Nu in egala masura: cu cat viata unui om (barbat sau femeie) e mai goala, cu atat complexul e mai puternic. Cu cat omul in chestiune e mai ocupat si mai multumit de viata lui, cu atat complexul e mai slab – dar de disparut nu dispare niciodata.
Pentru barbati, el ia de obicei forma turismului, a calatoriilor in general: plec departe, departe, si cine stie ce se poate intampla! Cine stie ce Cosanzeana hustler sare direct pe mine, de sub patul din camera de la hotel...
La femei ia, cel mai frecvent, forma telefonomaniei. Adica, persoana in cauza sufera cumplit daca pierde un apel telefonic, cu atat mai abitir daca e de la un numar necunoscut (cine stie cine ar fi putut fi! Poate chiar El..?!). Un alt simptom este refuzul de a seta telefonul pe silent, chiar si in situatii de necesitate (la teatru, la concert, la film, la culcare etc). Desi buna-cuviinta ii sopteste ceva femeii in ureche, complexul Fat-Frumos ii sopteste cu totul altceva.
Si, de obicei, castiga.
Toate astea sunt foarte clare si se stiu.
Ce se stie mai putin este ca, odata cu revolutia comunicationala ce ne-a cuprins, noi toti, femei si barbati deopotriva, ne-am molipsit de complexul Fat-Frumos. Nu in egala masura: cu cat viata unui om (barbat sau femeie) e mai goala, cu atat complexul e mai puternic. Cu cat omul in chestiune e mai ocupat si mai multumit de viata lui, cu atat complexul e mai slab – dar de disparut nu dispare niciodata.
Pentru barbati, el ia de obicei forma turismului, a calatoriilor in general: plec departe, departe, si cine stie ce se poate intampla! Cine stie ce Cosanzeana hustler sare direct pe mine, de sub patul din camera de la hotel...
La femei ia, cel mai frecvent, forma telefonomaniei. Adica, persoana in cauza sufera cumplit daca pierde un apel telefonic, cu atat mai abitir daca e de la un numar necunoscut (cine stie cine ar fi putut fi! Poate chiar El..?!). Un alt simptom este refuzul de a seta telefonul pe silent, chiar si in situatii de necesitate (la teatru, la concert, la film, la culcare etc). Desi buna-cuviinta ii sopteste ceva femeii in ureche, complexul Fat-Frumos ii sopteste cu totul altceva.
Si, de obicei, castiga.
Acum, in urma experientei de neraspuns programatic la absolut orice numar necunoscut, pot spune urmatoarele: in 11 luni de cand imi aplic ”tratamentul”, a fost intr-adevar o situatie in care chiar ma cauta cineva care avea nevoie de mine. Una. Daca sunt sunat, in medie, de 5 persoane pe zi, asta inseamna ca am avut cam 1650 de convorbiri telefonice in astea 11 luni. Care, fiind de la numere cunoscute, putem presupune ca erau necesare. Faceti si singuri raportul convorbirilor necesare: 1650 la 1!
Cred ca nu mai e nevoie de concluzii. Complexul Fat-Frumos nu e pentru mine. Pa!
Cred ca nu mai e nevoie de concluzii. Complexul Fat-Frumos nu e pentru mine. Pa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu