Domnul Gika față cu psihiatria

Presat din toate partile, n-am mai rezistat psihic si m-am dus la doctor, sa ma verifice la cap si sa-mi dea patalama ca nu-s nebun (desi, cinstit vorbind, cand ai nevoie de-un astfel de document... nu prea e bine!). Mai jos, redau discutia cu medicul, asa cum mi-o amintesc de-acum un an:

Gika: Buna ziua, dom’ doctor.

Medicul: Buna ziua. Luati loc.

G: Urata vreme! Urata rau, zau asa!

M: Da, ploua cu galeata... cu ce va pot ajuta?

G: A, dom’ doctor... pai la mine e grav de tot! Le am pe toate!

M: Care anume pare sa fie problema, mai exact?

G: Nu dorm.

M: Mereu?

G: Doar cand sunt treaz.

M (noteaza ceva): Deci puteti dormi doar daca consumati alcool?

G: Nu alcool, bere. Dar, da.

M: Si cam ce cantitate va ”adoarme”?

G: Fara ghilimele, dom’ doctor, ca io vorbesc serios!

M: Scuzati-ma. Cam ce cantitate?

G: Pai stiu si eu? Primele sase beri nici nu le simt. Pe la zecea parca ar fi ceva. De obicei adorm pe la a 13-a, ca e cu ghinion.

M: De ce?

G: Pai tocmai cand incep si eu sa ma simt bine?!

M (iar noteaza in carnet): Inteleg. Dar haideti sa mergem mai departe cu discutia. Puteti fi sincer, sa stiti. Genul acesta de consultatie se bazeaza in primul rand pe confidentialitate...

G (il intrerupe): P-onoarea mea ca la a 13-a!

M: Va cred. In afara de chestiunea cu somnul, mai aveti si o alta problema?

G (se foieste): Pai, dom’ doctor, cum sa va spun... Van zice ca beau prea mult.

M: Van?

G: Un baiat, nu-l stiti... vine si el cu noi pe munte.

M (noteaza): Da. Altceva?

G: Pai si Grecku zice ca beau prea mult.

M: Grecku?!

G: Un baiat, nu-l stiti... vine si el cu noi pe munte.

M (isi scoate ochelarii): Da. Mai sunt si alti baieti pe care nu-i stiu?

G: Ar mai fi Jenica.

M: Si?

G: Pai si el zice ca beau prea mult.

M: Altcineva?

G: Julius, dar asta nu se pune, ca bea mai mult ca mine, doar ca nu vrea sa recunoasca.

M: El e ultimul pe lista?

G: Ce, dom’ doctor, ma luati la misto? Le malade au petite papier? Am mai citit si eu cate ceva, sa nu credeti ca!

M: Ma scuzati.

G: Astia-s toti. Adica, astia-s aia care merg pe munte si-mi zic ca beau prea mult.

M: Da... sa inteleg ca exista si unii care nu merg pe munte si care va spun acelasi lucru?

G (se foieste): Nu... adica, da, intr-un fel. Nevasta-mea! Dar (fericit) ea nu merge pe munte!

M (noteaza): Da. Inteleg. Altcineva?

G: Tot asa? Care nu, dar zice ca...?

M: Da.

G: Vasile.

M: Vasile?

G: Asta nu e cu muntele, are altele... cu el merg la copaci.

M: Copaci?!

G: Copaci. Da’ nu aici, in Anglia... e o chestie, va explic alta data.

M: Ma rog. Altcineva?

G: Sor-mea.

M: Da. Altcineva?

G: Taica-meu mai zicea, dar nu mai zice, saracul, c-a murit. Cancer. Glioblastom.

M: Imi pare rau. Altcineva?

G: Astia-s toti.

M: Sunt cam multi cei pe care i-ati ”mobilizat” cu problema asta...

G: Pai asta nu-nteleg nici eu, dom’ doctor! Ce sar astia toti cu gura pe mine, de parc-as bea pe banii lor?!

M: Poate ca vor sa previna o problema de sanatate. La dumneavoastra!

G: Ce sanatate, care sanatate, unde sanatate? Ca beau si eu, acolo, doua-trei beri...?

M: Treisprezece.

G: Cate intra!

M: Seara de seara.

G: Ca s-adorm!

M: Si dormiti bine?

G: Dorm binisor... nu prea dorm bine, de fapt. Adica dorm groaznic, mai exact.

M: Cosmaruri?

G: Cosmaruri, da’ cu alea m-am obisnuit. Chestia e ca ma trezesc.

M: Toti ne trezim la un moment dat din somn.

G: Iar ma luati la misto? Ma trezesc pe la trei dimineata, asta vreau sa spun!

M: Scuzati-ma. Si pe urma?

G: Pe urma zac acolo, ca porcul in padoc. Am numai ganduri in cap, ca viermii-ntr-o pisica moarta. Chiar, dom’ doctor, ce-or gandi porcii, cand stau ei asa, tolaniti cu anii in propriul jeg, in propria mizerie...?

M: Dumneavostra sa-mi spuneti.

G (filozofic): N-apuca sa gandeasca ei prea mult.

M: Nici dumneavoastra n-o sa apucati. E totusi bine c-ati venit la consultatie din proprie initiativa... de obicei, pacientii intr-o stare atat de grava sunt adusi de familie, uneori chiar cu forta.

G: In ce stare grava?!

M: Sunteti un om foarte, foarte bolnav. Aveti nevoie urgenta de ajutor, sper sa nu fie prea tarziu; va prescriu acum niste pastile...

G: A, nu! Pana aici! Eu nu iau pastile. N-am mai luat din clasa a treia!

M: De ce?

G (mandru): Pastilele-mi distrug flora intestinala!

M: Atunci, va prescriu sedinte de psihoterapie cu cea mai buna psihoterapeuta din Bucuresti, care o sa va...

G: Care n-o sa ma nimic. Eu nu discut cu femei.

M: De ce?

G: Am inceput sa muncesc in 1997, dom’ doctor, cand m-am intors din armata. Am avut numai sefi femei. Am rezistat greu, greu de tot, al dracului de greu. Pana in 2006, cand m-am apucat de publicitate. Unde am avut tot numai sefi femei, da’ scorpii, nu asa! Alea dinainte fusesera mici copii. In 2012 m-am apucat de televiziune: seful, o femeie. Mi-am dat demisia dupa un an. De-atunci lucrez la copaci, cu Vasile.

M: Mda. Atunci, putem incerca niste sedinte de acupunctura, care…

G: Care nimic. Nu suport acele.

M: De ce?

G: Am fost crescut de un securist, dom’ doctor. Ai mei munceau ca disperatii, n-aveau cu cine sa lase copiii, cam ca-n ziua de azi, cu capsunarii astia. Si-ai mei aveau o ruda, un securist nenorocit, dat afara de la Securitate ca era prea prost, si l-au rugat p-asta sa ”aiba grija” de mine, cat erau ei la serviciu. Si asta avea glume in el: ma intepa.

M: Cu ce?

G: Cu pixul. Cu creionul. Cu batul de chibrit. Cu compasul. Cu scobitoarea. C-un maner de perie. Cu…

M: Ce perie?

G: De spalat sticlele pe dinauntru… asta va intereseaza? Ce perie?!

M: Voiam doar sa va intrerup enumerarea, c-am intuit ca va dura, iar ideea am inteles-o. Ce n-am inteles, insa, este motivul pentru care va intepa cu toate obiectele de-i cadeau la-ndemana.

G: Individul era de la tara, iar taranii considera foarte spiritual sa ”sperii” pe cineva. Eu am fost intotdeauna foarte nervos, chiar la varsta aia, si tresaream cumplit cand ipochimenul ma intepa cu scobitoarea in coaste… ceea ce-l facea sa se talaveasca de ras.

M: Da… inteleg. Ma gandesc cum as putea sa va ajut (se gandeste). Ce-ar fi daca, in loc sa beti 13 beri in fiecare seara, sa va faceti un abonament?

G: Abonament am. Sunt abonat la Fire Club din Centrul Vechi. Am card de membru, am reducere, am tot ce-mi trebuie, ma stiu chelneritele, ma stiu barmanii, imi dau si pe datorie… nu-mi spuneti nimic nou.

M: Voiam sa va sugerez, de fapt, un abonament la o sala de fitness. Cred ca vi s-ar potrivi. Cu doua ore de antrenament in fiecare seara, cred ca veti putea adormi si in absenta ”normei” de bere!

G: Mda. Am avut asa ceva. In anii 2000, la inceput. Vreo sase luni am mers la sala, seara de seara, de-ajunsese maica-mea sa se supere rau pe mine, ca nu ma mai duceam deloc pe la ea… nu ma mai vedea aproape deloc. Stiti cum sunt mamele. Ori de cate ori ma duceam pe-acolo ma certa ca nu ma duc, iar cand nu m-am mai dus, ma teroriza cu telefoanele. Cand veneam de la sala si intram la mine-n casa, mai intai scoteam telefonul din priza si abia apoi ma descaltam. Asa cu sala!

M: Dar a functionat!

G: Doar o vreme. Pana a murit maica-mea. Fulgerator. Anevrism cerebral. Atunci m-am lasat si de sala si de tot, atunci au inceput si cosmarurile… insomnii aveam eu inca inainte de asta.

M (nelamurit): Dumneavoastra aveti probleme cat se poate de grave si veniti la psihiatru pentru ca zice Van ca beti prea multa bere?!

G (privind in dreapta, spre fereastra): Aiurea, dom’ doctor! Sunt sanatos tun. Da’ unde era sa stau si eu pana trece ploaia asta?