Jurnalul unei calatorii in Principatele Dunarene (1853)

"A devenit o moda sa se vorbeasca despre munteni si moldoveni cu dispret, sa li se ia in deradere institutiile si sa se spuna ca se balacesc in imoralitate, ignoranta si desfranare. Printre cei mai sonori din corul calomniatorilor se numara o parte dintre proprii concetateni nemultumiti. Putine lucruri sunt mai prielnice pentru ambitiile Rusiei decat strigatele premeditate de acest fel. Sa-i dam de inteles Europei ca aceste Principate sunt tinuturi salbatice, locuite de o adunatura de semibarbari depravati, iar crima de a le anexa va fi trecuta cu vederea, caci va servi cauza civilizatiei si virtutii.
Aceste tari sunt rar vizitate de turisti; ele se intind dincolo de rutele cunoscute. Drumurile sunt intotdeauna proaste si se poate spune ca sunt impracticabile sapte luni pe an. Englezul care ierneaza la Roma sau la Napoli, sau care-si petrece vacanta de vara pe Rin sau in Elvetia greu poate fi convins sa suporte neplacerile biroului politiei [...] ca apoi sa strabata [...] sesurile Moldovei si Tarii Romanesti. Nu sunt ruine care sa-l atraga pe pasionatul de antichitati, nu sunt peisaje care sa-l incante pe poet si nici scoli spre care sa se indrepte studentii. Aici nu se gaseste nici confortul Europei Occidentale, nici romantismul Orientului. Este un colt nebatut, netrecut pe harta lumii. Acest anonimat este fatal pentru Principate. Locuitorii pot fi asupriti si exploatati, injositi si defaimati cu impunitate. Englezii ajung atat de rar in Bucuresti, incat sunt singurul calator englez din oras si singurul care l-a vizitat de un an si jumatate". (pagina 66)