Se afișează postările cu eticheta Costinesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Costinesti. Afișați toate postările

marți, 21 octombrie 2014

Letonia 2014


Radeti ca prostii! “Ce, ba, ai fost in Letonia? Ha, ha, ce bou esti: nimeni nu merge in Letonia!”. Asta e tot ce stiti voi despre Letonia, romanilor destepti care esteti.

Da, am fost si mi-a placut foarte mult. Extrem de mult, ca sa fiu sincer: patru zile intr-un oras de poveste, fara niciun roman! Ce-mi pot dori mai mult, ca roman pursange?

Deci, pe scurt, pot spune ca Letonia e tot ce nu e Thassos. Sau Antalya. Sau Costinesti. Sau moastele sfintei Parascheva. Este paradisul romanifree. Dar sa trecem de la general la particular si sa nu mai discutam discutii!

Iata, am stat in aceasta frumusete de hotel
Ce, nu distingi niciun hotel in aceasta imagine? Nici nu ma mir. E-o fosta manastire, fondata pe la 1211, odata cu orasul Riga, si-amenajata ca hotel cu dependinte: trei baruri, un restaurant, vreo enspe magazine cu suveniruri din chihlimbar (despre astea nu prea am detalii; luati legatura cu nevasta-mea), plus o “gradina de bere”. Desigur, pot povesti despre aceasta ultima dependinta, dar doar daca mi se face cinste. De azi inainte, am decis: nu mai vorbesc gratis. Gata cu duhul blandetii!

De distrat, m-am distrat copios: am baut cantitati enorme de ceai
m-am tras in poze cu diverse papusi locale
am biciclit la disperare
iar cand mi-a fost foame, am luat o gustarica, la improvizatie
Amalia a avut si ea bucuriile ei, cum face de fiecare data: s-a indragostit de o vila din cartierul de fite al orasului, pe care-a botezat-o “Casa cu caine”
Si era foarte fericita, pana cand mi-a aratat-o si mie
Iar eu i-am stricat distractia, buninteles, explicandu-i ca inca nu s-a inventat cainele marsupial, deci dihania de pe casa nu e caine
S-a intristat foarte tare si s-a dus la mare. Unde era cat p-aci sa se simta bine, daca nu i s-ar fi amintit de pisicile lui Grecku
sau de Grecku in general
Asa ca a scurtat vilegiatura litorala si ne-am intors in Riga, luand trenul dintr-o Gara pentru Doi
In Riga odata reintorsi, am preluat comanda si am hotarat ca prioritatea zero este sa vizitam Muzeul Ocupatiei (1940 – 1991), unde m-am si fotografiat, dealtfel, intr-o baraca de gulag (reconstituita).
Cica intre 1940 si 1955, mai mult de un milion de letoni au fost deportati in Siberia, unde au murit aproape toti. Rusii aveau o boala groaznica pe ei, din cauza ca majoritatea populatiei letone sprijinise Rezistenta anticomunista (“Fratii padurii”). Cand zic ca “m-am” fotografiat, vreau sa spun ca am rugat niste domnisoare turiste sa apese pe declansator, pentru ca Amalia a refuzat categoric sa vada dovezile terorii ruse indreptate impotriva minoritatilor din URSS. Nici nu ma mir c-a refuzat. Anul trecut se distra prin Sankt Petersburg. Totul se explica. Misterele sunt hilare.

Inchei aici, nu inainte de a va da un hint despre cafeneaua Black Magic, unde m-am imbibat cu licoarea nationala letona, numita Balzams. Iata hintul:
Am spus ce-am avut de spus. Astept replica Amaliei, pe care-o voi publica tot aici, intr-o postare consecutiva.

luni, 5 august 2013

Romanul de statiune


Am fost de curand la mare. A fost foarte bine, o iesire izbutita, din toate punctele de vedere. Am trecut insa si pe langa acele localitati monstruoase, Costinesti, Eforie Nord, Olimp, si mi-am pus intrebarea daca poporul roman e atins de o forma de nebunie colectiva, inca necunoscuta stiintei. Un fel de nebunie similara celei care ii loveste periodic pe lemingii din Laponia (“sinuciderea lemingilor”). Altfel cum se explica aglomerarea frenetica a sute de mii de trupuri umane pe acele suprafete degradate, minuscule si infecte?!

Oricine a crescut in viata lui animale, de la pestisori de acvariu la gaini, nutrii, vaci sau vrabii, iti poate spune acelasi lucru: fiecare specie are un anumit prag de toleranta la suprapopulare. Odata trecut acest prag, membrii speciei respective devin reciproc agresivi, iar pana ce echilibrul populational e restabilit, prin moartea unui procent din respectivele animale, agresivitatea nu se domoleste. Nimic nou pana aici.

Totusi, unii membri ai speciei umane, cunoscuti sub denumirea colectiva de “romani”, aleg de buna voie sa se aglutineze in mari aglomerari, cunoscute sub numele de “statiuni”. Atentie, aceste aglomerari depasesc cu mult, cu foarte mult, pragul specific de toleranta la suprapopulare! Cu toate acestea, in mod ciudat si inexplicabil, rezultatul nu este masacrul reciproc si moartea unui procent dintre “romani”, asa cum s-ar petrece la orice alta specie gregara, de la sobolan la elefant si de la bivol african la cimpanzeu pitic; nu se stie cum, conflictele inerente aglomerarii nu iau caracterul normal, firesc, de maceluri, ci se rezuma la mici violente verbale, uneori si fizice, soldate cu leziuni minore (onoarea nereperata, curs sange din nas etc). Care este misterul?

Cred ca sunt in masura sa ma pronunt: aproape cinci ani, intre 1989 si 1993, am fost eu insumi un trist “roman de statiune”. Am irosit timp, bani si energie pentru a-mi procura mari cantitati de frustrare in “statiuni” pe nume Neptun, Olimp, Costinesti si Jupiter. Am luptat cu turbare (verbal, desigur) pentru obiective meschine, ca de pilda: un metru patrat de plaja, un carton cu mici, o halba cu bere, un metru patrat de mare fara cacati plutitori. Totusi, desi am resimtit din plin presiunea psihica datorata depasirii pragului de suprapopulare (altfel spus: incalcarea permanenta a spatiului de intimidate), nu am omorat si nici n-am schilodit pe nimeni. Pe niciun membru al speciei mele, vreau sa spun. A, c-am mai scapat cate-un sut in capul unui caine vagabond, preferabil adormit, asta e altceva (agresivitatea acumulata isi cauta debuseu in orice). Totusi, de ce ma bagam in asa ceva? De ce se baga, an de an, milioane de romani, in asa ceva?

De ce plajele pustii de la Vadu, Tuzla, Corbu, halta Pescarus sau Buhaz raman pustii, in timp ce la Costinesti, de pilda, oamenii se calca in picioare, la propriu, zi de zi, timp de cel putin 50 de zile pe an?

Eu mi-am gasit explicatia. Pentru mine este multumitoare, dar pentru poporul roman e profund jignitoare, deci n-o fac publica. Are si altcineva explicatii? Nu pentru “roman”, asa in general, ci pentru motivatiile romanului de statiune?!