Drinking abroad: Tehnologiya (Belgorod)

M-am speriat, rău m-am speriat: bănuiam eu că nu-i de joacă cu războiul din Donbas, dar, na, ca orice chibiț, ziceam că le știu pe toate și că marele meu atu e că sunt obiectiv. Numai că mi-a ieșit obiectivitatea pe nas de când am făcut rost de acces la (printre altele) forumurile pe care se ceartă ucrainienii și rușii. Nu mă refer la ”războaiele declarațiilor”, la ce spune Poroșenko de la Kiev și ce-i răspunde Putin de la Moscova, plus ce măcane țuțerii fiecăruia; astea-s chestii fumate. Mă refer la ce ură viscerală revarsă pe forumuri oamenii obișnuiți, fie utilizatorii care-și dau numele, fie (mult mai mulți) bravii anonimi. Nu vreau să pară că exagerez, dar micile noastre animozități, greco-bulgare, româno-maghiare, ceho-polone etc, sunt pur și simplu ghionturi erotice, dragălășenii de cuplu, ziceți-le cum vreți, în comparație cu erupțiile de vomă pe care și le aruncă-n față rușii cu ucrainienii.

Și până acum era foarte rău, dar de când cu nenorocirea zborului MH17, pot spune că nu mai există moderați; mă rog, mie nu mi se mai pare ”moderată” nicio opinie. Exemplele de mai jos sunt, cred, edificatoare (redau totul în română, în traducere cât mai fidelă, dar recunosc că am mai aranjat dialogurile pe ici, pe colo - nu m-am putut abține!):

Eu: ”Salut, O.! Ce bar de la tine din oraș ai recomanda turiștilor?”. O. (Poltava): ”Criminalii au omorât 300 de oameni de-ai voștri, europeni! Acum vă pasă?”. Eu: ”Salut, Y.! Ce bar etc…?”. Y. (Kiev): ”Teroriștii lui Putin au înnebunit de tot!”. Eu: ”Salut, D.! Ce bar etc?”. D. (Pavlograd): ”Vezi pe cine-ați pupat în cur pentru gaz, măi… ?! (înjurătură ucrainiană intraductibilă). Eu: ”Salut, F.! Ce bar etc?”. F. (Briansk, Rusia): ”Spurcăciunile de ruși au comis-o, de data asta. Cred că e începutul sfârșitului” (F. este ucrainian, dar traiește în Rusia). Eu: ”Salut, V.! Ce bar etc?”. V. (Voronej, Rusia): ”Mihai, să știi că fasciștii ucrainieni au tras cu rachete într-un avion și acum dau vina pe noi! Eu nu merg în baruri.” (V. este o domnișoară). Eu: ”Salut, M.! Ce bar etc?”. M. (Belgorod, Rusia): ”Tehnologiya, dac-ar fi. Dar aici n-avem turiști niciodată, darămite acum, când fasciștii au făcut ce-au făcut! Ei, o să-i omorâm în curând pe toți, iar pe urmă te aștept la o bere!”.

Am mai aflat că barul Tehnologiya e aproape de ”gara mică” din Belgorod, undeva pe lângă grădina zoologică din Parcul Victoriei, și că prețurile-s mici, pentru că și localul e foarte modest. Nu vreau să mă gândesc cu ce-o să hrănească belgorodenii tigrii siberieni din Zoo, după ce o să-i ”omoare pe toți” ucrainienii.

acest text a aparut in numarul 30 din 2014 al revistei "Catavencii"

Drinking abroad: Misto (Harkov)

Să-mi vie nebunie, vorba maestrului! Tocmai la pont, când Poroșenko i-a scos pe derbedei din Slaviansk și Kramatorsk, tocmai acum n-am eu text despre vreo cârciumioară de p-acolo, să vă duceți și voi în week-end și să celebrați eliberarea! Pe de-o parte, e și vina mea, că n-am căutat destul o sursă care să-mi verse-o poveste, pe de altă parte, e și ghinion, că puțini români călătoresc prin Ucraina, încă și mai puțini prin Donbas, iar chiar extrem de puțini prin orășelele astea prizărite, de care n-ar fi auzit nimeni, dacă nu le cădea pe cap pleașca cu războiul. Și când mă gândesc bine, e și vina voastră, a cititorilor: chiar să fi venit eu cu text despre Slaviansk, pe câți din voi îi ardeau tălpile să dea o raită?!

Așa că-l scot la înaintare pe dom’ Vlăduț, pe care n-a trebuit decât să-l întreb, oarecum pe departe, dacă i-a plăcut în Harkov, că m-a-ngropat într-un șuvoi de amintiri lacrimogene (presărate cu vituperări antibucureștene) despre ce ”viață” a tras el în Harkov. Nu pot relata decât prin selecție, deoarece stilul narativ al sus-numitului Vlăduț este ireproductibil și-ar fi păcat să-l stric prin aproximări.

Ergo, să reținem că Harkovul este mult, dar mult mai mișto decât Bucureștiul, cu femei mai frumoase, prețuri mai mici și șmecheri mai ”chitiți”; că un clujean e incomparabil mai bine tratat în Harkov decât în București: în primul caz, ca un prinț, în al doilea, ca un ”pârț”; că în Harkov îți ții banii-n buzunare și nu-i dai aiurea pe taxiuri, pentru că ai metrou și ”te doare-n pulă” (aici am încercat să obiectez, dar am fost ușuit); că Irish Pub-ul din Harkov, de la Universitate, n-are nici o treabă cu cel din București, de la Universitate, care-i un căcat (”Și care nici nu există”, am zis eu, dar în gând); că cel mai dement chef l-a tras în Misto, despre care nu poate să-mi spună unde e, pentru c-a mers totuși cu taxiul, și unde a mâncat, a băut, a jucat popice, a ”fumat”, a dansat și a futut, toate în același loc (nu mi-a precizat însă și ordinea în care s-au întâmplat toate astea); în încheiere, a comparat Bucureștiul cu o ”ghenă”, dar a admis că aerul este ceva mai curat decât în Harkov. Doar atât!

 

p.s. se aude pe la colțuri că cei din Slaviansk și Kramatorsk n-au fost învinși militar, au plecat de bună-voie. Cică erau acolo niște mari depozite de muniție și armament ușor, pe care ei le-au păzit până când cineva le-a evacuat în Rusia prin coridoarele alea umanitare pentru care a insistat atât Kremlinul. Știu și eu?!

text aparut in numarul 27 din 2014 al revistei "Catavencii"