Se afișează postările cu eticheta Reni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Reni. Afișați toate postările

marți, 6 mai 2014

Dacismul ca tradare de tara



Ma voi screme sa fiu scurt.

Dacismul e o moda recurenta la romani, provenita din complexul de inferioritate al marginalului. Comparatie: asa cum multi microbisti din Romania “tin” cu Manchester United sau cu Bayern Munchen, din dorinta de a se “lipi” de ceva mai grandios decat Unirea Slobozia sau Aurora Ramnicu-Valcea, tot asa multi romani se consoleaza cu dacismul, din dorinta de a masca situatia lor de sarantoci ai Europei. Si pe la altii e boala asta, dar nu la asemenea cote delirante ca la noi: la bulgari se manifesta ca “odrysism”, iar la unguri ca “turanism”. Si altii-s tristi.

Doi: dacismul ar fi o simpla basina fara consecinte, daca n-ar vira spre niste concluzii cu posibile consecinte practice, nefaste binenteles. Adica, romanii fiind daci, inseamna ca istoria lor n-are nimic de datorat Europei, dimpotriva, Italia si Europa datoreaza de fapt dacilor (id est romanilor) intreaga lor dezvoltare actuala, pentru ca “de aici a plecat totul” si ca “noi le-am adus lor civilizatia si scrisul, nu invers”. Ergo, Uniunea Europeana e un imperiu rau si ingrat, care ne impune legi si ne baga politicienii-n puscarie, in loc sa ne zica “mersi” ca i-am ridicat la lumina, prin geniul lui Zamolxe si prin tablitele de la Tartaria.

Trei: nicio diferenta, deci, intre actuala Uniune Europeana si raposata Uniune Sovietica. Doua imperii hraparete care au venit la noi sa fure, dar, atentie, in timp ce Uniunea Sovietica nu ne datora nimic (in afara de tezaur), Uniunea Europeana ne datoreaza, de fapt, totul. Deci “europenii” sunt mai rai si mai prefacuti decat “rusii”, care erau si sunt niste brute, dar “macar nu minteau”!.

Patru: pe acest fir logic, asa cum rusii au renuntat de bunavoie la Uniunea Sovietica (ce nu le aducea niciun avantaj, doar ii storcea de resurse), asa si romanii (sau dacii, ca e acelasi lucru) trebuie sa renunte la Uniunea Europeana, “pana nu e prea tarziu”. Pentru orice patriot roman adevarat, adica dac, aceste lucruri sunt limpezi ca lumina zilei. Cei care nu sunt de aceeasi parere sunt tradatori de tara si trebuie impuscati in cap. Dar, desigur, mai intai trebuie torturati, ca sa fie de invatatura de minte tuturor celor care ar vrea sa tradeze romanismul, adica dacismul.

Cinci: evident, iesirea din UE e la pachet cu cea din NATO. Pentru ca daca exista ceva mai rau si mai anti-dacic decat europenii, acel ceva sunt americanii.

Sase: e greu sa nu observi ca acest discurs dacist e promovat de aceiasi oameni care au fost coloana vertebrala a ceausimului in Romania (pentru cei mai tineri, “ceausismul” a fost varianta romaneasca a “national-comunismului”). Odata cu 1989, acesti oameni au pierdut aproape totul, sau mai exact au pierdut monopolul puterii simbolice: din “centrali” au devenit “marginali”. Statut pe care il detesta profund. Din acest motiv ei sunt de acord cu oricine le-ar promite redarea vechiului lor statut de putere, fie ca acest cineva este Napoleon Savescu, Corneliu Vadim Tudor sau Vladimir Putin. Esential pentru ei, pentru dacisti, e sa ne extermine pe noi (“europenistii”), urmand ca mai apoi sa vada ei ce-o fi. Oricum, “mai rau ca acum, n-are cum sa fie!”.

Sapte, si cu asta inchei: nu cunosc si nici nu intuiesc cum functioneaza mintile lor, dar toti dacistii pe care-i cunosc eu tin partea pro-rusilor in (cvasi-)razboiul din Ucraina. Nu ii deranjeaza ca, daca pro-rusii castiga, tancurile lui Putin vor fi la Reni, adica la nici 20 de kilometri de Galati. Cine sunt, in cazul asta, tradatorii de tara? Dacistii sau “europenistii”?!

Nota: imaginea de frontispiciu reprezinta un tablou al domnului Sorin Feraru, caruia nu i-am cerut permisiunea de a-i folosi lucrarea. Daca nu este de acord cu preluarea mea abuziva, il rog sa ma informeze si o voi sterge imediat.

luni, 22 octombrie 2012

Moldova Mare

Ne place sau nu, aici suntem la porțile Orientului. Locul unde orice e posibil, indiferent câte șanse de realizare ar avea ”posibilitățile”. Printre care se numără și visul Moldovei Mari.

Recunosc că nu-mi vine să iau în serios toate fantasmagoriile care-mi trec pe la urechi, dar, după marșul de ieri din București și prezentarea ”Pactului pentru Basarabia”, parcă văd că Vocea Rusiei o să bage iar cine știe ce articol dubios pe prima pagină. E mai bine să i-o iau înainte.

Bun, știm cu toții că există două mari curente în Republica Moldova, unul ”unionist”, care militează pentru unirea cu România, și altul ”independist” care militează... pentru ce? Aici e poanta. În aparență, doar pentru păstrarea status-quo-ului, adică pentru independența Republicii Moldova. Necazul e că nu poți mobiliza imaginarul oamenilor doar cu atât (fiecare om, pentru a se urni într-o direcție sau alta, are nevoie de un vis, vrea să creadă în ceva, într-o schimbare față de prezent). Deci, ce opțiuni pot oferi independiștii, în contrapartidă? Să le vedem:

1. Integrarea în Federația Rusă. Republica Moldova ar urma să aibă un statut de oblast (regiune), identic cu cel al oblastului Kaliningrad, adică de exclavă a Federației. Avantaje ale acestei soluții: ar rezolva problema transnistreană și (probabil) ar crește nivelul de trai în Republică. Dezavantaje: soluția e foarte nepopulară în Republica Moldova, Ucraina și România, ca să nu mai vorbim de UE. Singurii care o sprijină, necondiționat, sunt etnicii ruși din Republică și din Transnistria.
2. ”Moldova Mare”, varianta ”extindere spre Est”. Ar presupune integrarea în Republică a celor 5 raioane transnistrene (Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Râbnița și Slobozia). Avantaje: ar rezolva problema transnistreană și ar readuce Republica în forma ei de pe vremea sovietică (1945 – 1991), pe care mulți cetățeni moldoveni o consideră ”epoca de aur” a moldovenismului. Dezavantaje: soluția e foarte nepopulară în Rusia.

3. ”Moldova Mare”, varianta ”extindere spre Nord și Sud”. Ar presupune integrarea în Republică a celor 2 raioane din nordul Republicii (Secureni și Chelmenți) și a celor 9 raioane din sud (Arciz, Bolgrad, Cetatea Albă, Chilia, Izmail, Reni, Tatarbunar, Tarutino și Sărata) care acum aparțin Ucrainei (regiunii Cernăuți și regiunii Odesa). Avantaje: ar restabili Basarabia ”istorică” așa cum era pe vremea țarilor (1812 – 1856), pe care unii cetățeni ai republicii Moldova o consideră ”adevărata epocă de aur” a moldovenismului. Dezavantaje: soluția e complet nepopulară în Ucraina.

4. ”Moldova Mare”, varianta ”extindere spre Vest”. Ar presupune integrarea în Republică a celor 7 județe (Suceava, Neamț, Bacău, Vrancea, Galați, Vaslui, Iași, Botoșani) care acum aparțin României. Avantaje: ar restabili, cel puțin parțial, principatul Moldovei de pe vremea lui Ștefan cel Mare, considerat de mulți ca ”adevărata epocă de aur a moldovenismului”. Dezavantaje: soluția e complet nepopulară în România.

5. Integrarea în UE. Pare cea mai realistă variantă, dar din păcate este nepopulară în UE, din cauza nefericitei probleme transnistrene. Serbia este în aceeași situație, de pildă, deși economic stă mult mai bine.

Concluzii:

- câte capete, atâtea păreri, vezi chestia cu ”adevărata epocă de aur etc”. Din experiența mea, situația e similară în România și în toată Europa, în privința identificării ”adevăratei etc”.

- ca să te ”extinzi” ca stat, într-un fel sau altul, îți trebuie fie performanță militară (cum avea Stalin), fie performanță economică (cum are UE), fie noroc chior (cum a avut România în 1918). Desigur, cel mai bine e să le ai pe toate trei, cum a avut Anglia în 1707 sau Germania în 1990.

- cât timp cetățenii Republicii Moldova au parte de actualul context politic, poate că e preferabil să caute soluții individuale de salvare, nu ”soluții de stat”. În orice caz, pentru un stat slabănog, a-și imagina ”extinderi” peste tarlalele vecinilor sună foarte neconvingător.

- pentru cetățenii români există o soluție simplă, dacă vor să se implice: în loc să facă pe postacii și să angajeze nesfârșite dispute pe net cu alți postaci, mai bine ar face turism în Republica Moldova. Nu costă mult și rentează pentru toată lumea.

- pentru unioniștii din România și din Republica Moldova: contactele personale nu pot fi înlocuite de nimic. Și în niciun caz de marșuri, oricât de bineintenționate are fi ele. Despre spumegările de pe net, nici nu mai discut.

- pentru independiștii din Republică: poate că, dacă cei din România vin la voi și cheltuiesc niște bani, vă veți convinge că românii nu sunt ”țigani”. Sau nu doar 
”țigani”. Zic!

- pentru antiunioniștii din România: vizitând Basarabia, există o șansă de a vă nuanța părerile. Și din momentul ăla, discuțiile de substanță pot începe. Chiar dacă eu, personal, nu sunt unionist la momentul ăsta, de discutat pot discuta. Ce! Oi fi mai prost?!