Se afișează postările cu eticheta Respublika Sami. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Respublika Sami. Afișați toate postările

joi, 21 februarie 2013

Sami Republic



Ați auzit de ”Republica Sami”? Normal că n-ați auzit, că nici nu există, poate doar ca ”dosar confidențial” prin vreun sertar, într-un birou din Kremlin. Dar, dacă i se scoală lui Putin să aibă și el secesioniști, cum (poate) vor avea europenii, să vezi cum Republica Sami începe mintenaș să existe!

Bun, s-o luăm ușor: ce e aia ”Sami”? Păi, e numele cu care se denumesc laponii (la fel cum țiganii nu-și spun ”țigani”, ci ”romi”). Cine sunt laponii ăștia? Păi, niște oameni săraci, păstori de reni prin tundră. Unde e țara lor? Păi aia e, că n-au, trăiesc și ei prin țările altora, pe la ruși, pe la finlandezi, pe la norvegieni, pe la suedezi, pe unde pot. De ce ar face rușii o țară specială pentru amărâții ăștia? Păi, de șmecheri!

Cel mai probabil, ”țara” pe care o să le-o dea Kremlinul laponilor, pleașcă, e o bucățică din Extremul Nord rusesc, undeva la Marea Barents, între frontiera cu Norvegia și râul Titovka. Asta înseamnă, în termeni administrativi rusești, raionul Pechengsky și o fâșie îngustă din raionul Kolsky; în termeni omenești, un pământ pustiu, lipsit de orice resursă naturală și profund contaminat de reziduuri radioactive (timp de 50 de ani l-au folosit ca ”ghenă de gunoi ecologică” pentru combustibilul nuclear de pe submarinele strategice). Putin o să meargă cu pași mici, dar repezi: mai întâi, va face o ”reorganizare teritorial-administrativă” a regiunii Murmansk și-o să înființeze Republica Autonomă Sami din cadrul Federației Ruse (adică noua republică va depinde direct de Moscova, nu de Murmansk). Pe urmă o să-apară acolo o mișcare secesionistă care va cere organizarea unui referendum pentru independență; Putin o să aibă un dialog tovărășesc cu liderul separatiștilor și-l va întreba (în fața camerelor TV, evident): ”Ce vreți voi?”. ”Libertate pentru poporul Sami!”, o să zică ăla. ”Ce, vreți să vă uniți cu Norvegia, cu Finlanda, vreți să intrați în NATO?”, o să facă Putin pe indignatul. ”Nooo!”, o să se gudure separatistul, ”vrem să intrăm în Uniunea Europeană, ca stat independent, cu drepturi egale!”. ”Bine, mă, dacă asta-i voința poporului Sami...”, o să se-ntristeze Putin, mișcat până la lacrimi de dragostea de libertate a samoezilor. ”Dar nu depinde de mine, ci de rezultatul de la urne, să știi!”, va avertiza marele democrat. Samoezii vor vota și rezultatul va fi 60% în favoarea independenței. În urma acestui scrutin popular, Moscova recunoaște noul stat de pe harta Europei și invită toate democrațiile europene să facă la fel, pentru că, nu-i așa, toate regulile jocului democratic au fost respectate!

Avem deci Republica Sami, în Extremul Nord scandinav, stat independent cu două limbi oficiale (samoeza, limba majorității Sami, și rusa, limba minorității ruse; ce vreți mai democratic decât asta?!). În urma lobby-ului făcut de Suedia și Finlanda, noul stat va începe procesul de aderare la Uniune; desigur, el va trebui ajutat economic și financiar, deoarece este varză. Nu respectă nici normele de mediu (solul și apele sunt contaminate ca toți dracii), deci vor trebui cheltuite miliarde de euro din buzunarul UE pentru refacerea mediului. În cele din urmă, cu surle și trâmbițe, vom avea un nou coleg în Uniune, Putin și regele Harald vor toasta în cinstea evenimentului, țopârlanii de laponi vor presta un dans tradițional, ceva (niște călușari de-ai lor, hop-șa, hop-șa-șa!), Barroso va mânca și el căcat despre diversitatea culturală a Uniunii, activiștii Greenpeace se vor lăuda cu voluntarii care-au decontaminat atâtea mii de hectare de pământ și apă, pescarii vor încerca să prindă primul păstrăv dintr-un râu unde nu mai trăiau nici bacterii, etc. Toată lumea va fi fericită. Nu se va observa că finlandezii nici n-au fost invitați la petrecere*.

Concluzia? Rusia a scăpat de vecinătatea NATO din Extremul Nord (Suedia și Finlanda nu sunt membre, dar Norvegia e), s-a ales cu un stat neutru la una dintre cele mai sensibile frontiere, iar apoi se poate concentra la refacerea și modernizarea flotei de nord (singurul inamic al NATO în Atlantic); i-a pus pe norvegieni la cheltuială, cu ajutoarele alea pe care trebuie să le bage în ”dezvoltarea” Republicii Sami (banii oricum se fură și se trimit în Rusia, deoarece toți cetățenii noii republici sunt securiști); și-a creat un public simpatetic în Europa, care zice că ”rușii sunt preocupați de ecologie” și ”acordă drepturi totale minorităților, până la despărțirea de stat” (cu trimitere directă la Turcia și la kurzi); a dat un imbold imens mișcărilor separatiste din Europa (catalanii și secuii, cel puțin, vor privi la Putin ca la Mesia); a reușit să introducă rusa pe lista limbilor oficiale ale Uniunii Europene; a demonstrat europenilor că același procese democratice se petrec și în Rusia (”Voi aveți secesioniști? Și noi avem secesioniști, dar uite ce bine ne-am descurcat, fără tămbălău, fără scandal!”); dar, mai presus de orice, a băgat un cal troian în Uniune, care poate bloca accesul oricărui nou membru! De exemplu, dacă Republica Moldova (sau Turcia, sau Georgia, sau Kosovo) depune cerere de aderare, acceptată de toate statele membre UE, nu intră, pentru că se opune... cine? Respublika Sami!

* din ce cauză, ne lămurim în articolul următor.

Secesionism european vs secesionism rusesc



Dacă tot e să ne jucăm de-a futurologii, de ce să nu stricăm câteva vorbe pe secesionism, că și-așa e la modă, mai ales pe timp de criză: ce e mai simplu decât să te superi pe ceilalți copii și să le zici ”Io-mi iau jucăriile și plec!”, așteptând ca ei să te implore să rămâi? Surpriză: nu te imploră. Atunci?!

Să ne-nțelegem: sunt ”secesionisme” ce reușesc (independența Statelor Unite, de exemplu, este rezultatul unui proces reușit de secesiune față de Imperiul Britanic), dar sunt și ”secesionisme” care ratează (ca să rămânem la Statele Unite, Confederația nu a reușit secesiunea față de Uniune, iar Statele Unite au rămas... unite!). Există și un al treilea caz: divorțul amiabil. Mai aproape de noi, Cehia și Slovacia au trecut printr-un divorț de catifea, la fel Serbia și Muntenegru. Deci, variante există, nu e un tipar bătut în cuie.

Acum, în Europa, care sunt vedetele? Știu, sunt multe, dar iau numai patru exemple, dintre cele mai cunoscute: Catalonia, Scoția, Valonia, Secuimea. Fiecare dintre acestea are specificul propriu și șansele proprii de reușită. Să le luăm pe rând, dar mai întâi să vedem niște condiții generale ale procesului secesionist în sine.

Unu: voința secesioniștilor. Doi: voința ”centrului”. Trei: motivația economică. Patru: motivația politică. Cinci: motivația culturală. Șase: perspectivele ulterioare. După părerea mea, în funcție de aceste condiții se pot estima șansele de reușită ale unui proces secesionist.

Catalonia
Voința de secesiune: mare.
Voința Madridului: mare.
Motivația economică: Catalonia este ceva mai prosperă decât restul Spaniei, iar prin secesione, catalanii speră ca această ”bogăție” a lor să nu se mai scurgă spre alte zone din Spania, ci să le rămână lor. Deci, pe scurt, bogatul vrea să se despartă de sărac, ca să nu sărăcească și el.
Motivația politică: slabă (nu există ceva care să semene a persecuție din partea guvernului de la Madrid).
Motivația culturală: puternică (limba catalană există).
Perspective ulterioare: se decid la Bruxelles (dacă secesiunea reușește și Catalonia independentă e dată afară din Uniune, atunci perspectivele sunt sumbre).

Scoția
Voința de secesiune: mică.
Voința centrului: mică.
Motivația economică: Scoția este mai săracă decât Anglia, dar dacă se pune problema împărțirii resurselor petroliere din Marea Nordului, atunci lucrurile se pot inversa. Bref: săracul vrea să se despartă de bogat, sperând c-o să se îmbogățească pe cont propriu.
Motivația politică: slabă.
Motivația culturală: aparent slabă (nu există o limbă scoțiană vie), dar istoria a fost mereu conflictuală între scoțieni și englezi.
Perspective ulterioare: interesante, pentru că dacă la obținerea independenței scoțiene, Marea Britanie va fi oricum exclusă din Uniune, atunci Scoția nu pierde nimic, dimpotrivă, va putea să adere la Uniune pe cont propriu.
 
Valonia
Voința de secesiune: mică.
Voința centrului: zero (în acest caz, ”centrul” nu există).
Motivația economică: zero.
Motivația politică: puternică (Belgia este o țară atât de prosperă și lipsită de probleme, încât și le crează singură. Ce altă țară putea funcționa bine-mersi fără guvern timp de un an și jumătate?!).
Motivația culturală: puternică.
Perspective ulterioare: foarte interesante, pentru că sediul Uniunii e la Bruxelles, oraș valon aflat pe teritoriu flamand. Deci, în cazul unei secesiuni (desigur, sub forma divorțului de catifea), ambele țări ar rămâne automat în Uniune.

Secuimea
Voința de secesiune: mare.
Voința centrului: foarte mare.
Motivația economică: Secuimea e ceva mai săracă decât media pe România, dar nu cu mult, iar resurse naturale nu există, în cantități semnificative. Aici e un caz aparte: săracul care vrea să se despartă de leneș, în speranța îmbogățirii pe cont propriu.
Motivația culturală: foarte puternică.
Perspective ulterioare: ca și în cazul Cataloniei, totul se decide la Bruxelles (perspectivele sunt sumbre dacă noul stat independent secuiesc e dat afară din Uniune).

După cum se vede din aceste patru exemple, situații secesioniste există în Uniunea Europeană, iar între ele sunt mari diferențe, dar au ceva în comun: sunt vizibile. Despre ele se discută, se aud păreri pro și contra, sunt procese în desfășurare, puse în mișcare de oameni vii, de cetățeni cu interese și concepții diferite, de cele mai multe ori opuse.

Nimic asemănător în Rusia. Nici o voce secesionistă nu răzbate de sub capacul ”oalei rusești”. Dar, iaca minune, dacă în Europa s-ar pune în mișcare sarabanda secesiunilor, hop că ne-am pomeni că și-n Rusia sunt mișcări secesioniste, una mai cu moț ca alta. Aproape că pot să pun pariu și cum o să le cheme pe viitoarele republici secesioniste din Federația Rusă: Republica Baltică (Baltiskaia Respublika), Republica Karelia (Respublika Karelia), Republica Sami (Respublika Sami), Republica Don (Donskaia Respublika).Vorbim imediat și de ele.