Blaxy

Sunt pe plajă, ca tot omul fără treabă. Sub radar îmi cade o fată singură și tristă, călare pe-o minge de volei. Scanez momentul: nevastă-mea o atacă pe-aia mică cu lăpticul dintr-un biberon, copila contracarează cu urlete preistorice. Momentul e bun, pe ea, pe mingea ei! Mă dau în vorbă (nu e interzis...!).

O cheamă Despina și nu, nu e la agățat („Te rog să nu-ți faci vreo impresie”), ci e la muncă, nu ca mine. Au angajat-o cei de la Blaxy să joace volei. Păi, să joace („Nu, nu cu tine, cu oaspeții complexului”). De unde știe că nu-s și eu oaspete de-al „complexului”? Poate că sunt și-i fac reclamație (râdem amândoi). Știe, știe că nu sunt, că m-a văzut de când mi-am mânat tribul pe plajă. Da’ ce, îi știe pe toți oamenii de pe plajă?! Da, da, îi știe. Adică, pe cei ce stau la Blaxy.

Chestia e că Blaxy ăsta nu e nici hotel, nici complex hotelier, și nici nu-i în vreo stațiune, ca toate hotelurile normale la cap. E undeva prin scaieții dintre Costinești și Olimp, mai aproape de Olimp, dar oricum, în plin câmp. Între Blaxy și mare e o pădurice impenetrabilă de mărăcini, iar dincolo de pădurice e micuța plajă a Despinei, pe care nu era nimic până anul ăsta, doar o cherhana și un restaurant de fițe („Popasul Pescarilor”). De anul ăsta, cei de la Blaxy au confiscat jumătate de plajă, în preacunoscuta manieră românească (șezlonguri și umbrele, totul împrejmuit cu gard și bodyguarzi). Pentru amatorii de senzații tari (volei!), au amenajat și-un mic teren, cu stâlpi, cu plasă, cu minge, cu Despina, cu tot ce trebuie, mai puțin cu jucători, și asta e durerea mare: ce fel de oameni vin să stea la Blaxy?

Răspundeți-vă singuri la-ntrebare, judecând ce mi-a explicat ea: la complex nu-ți iei cameră, nu; la complex îți cumperi cameră. Adică plătești rate la camera aia timp de vreo 50 de ani, să zicem, după care e-a ta, vii și stai când vrei, ca și cum ai avea vilă. Bine, poți sta și-n timpul ăstor 50 de ani, numa’ să nu-ntrerupi plata ratelor, c-atunci ai încurcat-o. Vă-ntreb, cine s-ar băga-n așa combinație, afară de new Romanians d-ăia care vor să se laude la vecini că și-au luat „casă la mare”? Ergo, problema la Blaxy nu e nici personalul (și ăia-s varză, săracii, că e primul lor job), nici poziționarea (totuși, de la etajul 10 se vede marea până departe), ci clientela, care se ceartă non-stop și se-mbată toată noaptea, iar la plajă nici n-ajunge, preferă să zacă în piscinele complexului, cu berea la rât.

text publicat in numarul 29/2016 al revistei Catavencii

Draga Ovidiule

Repet, accentuez, subliniez si insist: ma deranjeaza teribil "chestia" cu anonimatul. Eu zic ca fiecare om sa-si asume ceea ce sustine, deschis si onest, nu pitulat dupa fustele lui Anonymous!

Asa. Pentru ca am avut tot timpul sa reflectez la parerile tale (in Rodnei etapele sunt lungi ca naiba), am sa comentez pe scurt cele noua idei pe care le-am desprins din commenturile tale. Daca erau mai multe si mi-au scapat, scuze: om sunt si eu, nu robot!

Bun. Ce e cu italice e al tau, ce nu, e scris de mine. Let's rock!

1. Democratia… este de data foarte recenta.
De acord, daca scoatem cuvantul “foarte”.

2. Este banal a cataloga un regim ca dictatorial.
Nu e banal deloc. O dictatura e o dictatura! Atunci cand vorba (dicta) unui om e mai presus de lege (adica vorba lui e chiar legea, de fapt), aia e o dictatura, punct!

3. Argumentatia… se vrea… acceptarea a ce suntem si am fost.
Corect: am fost comunisti, acum suntem post-comunisti din estul Europei. Adica niste capitalisti mici si prosti.

4. Ne indreptam spre un comunism global.
Nu sunt de aceasta parere. Eu cred ca ne indreptam spre un capitalism global, si asta nu de azi de ieri, ci din august 1991 incoace. Nici poveste de comunism global, in opinia mea.

5. Abuzuri… similare cu cele din comunism exista si in democratie.
Complet gresit. Nici un regim democratic nu-si propune asasinarea in masa a opozantilor regimului.

6. Oricine care incepe o discutie / dezbatere referitoare la comunism fara a-l infiera este din start infierat.
Corect. Asa este si fac mea culpa. Am ajuns si eu ca evreii aia care faceau spume la gura ori de cate ori cineva zicea de bine despre Hitler: evreii, saracii, nu puteau fi obiectivi, sa discute cu calm. Asa si eu. Scuze.

7. Tendintele din societate conduc incet-incet la un soi de "comunism" (dar altfel decat cel pe care l-am cunoscut).
De doua ori gresit: tendintele nu duc spre comunism, una la mana; doi, comunismul pe care l-au trait romanii este adevaratul comunism, nu o aplicare gresita a teoriei marxiste. In Rusia lui Stalin si in Romania lui Ceausescu a fost pusa in practica dogma comunista, punct cu punct, fara compromisuri. Ungurii si cehii au facut compromisuri, rusii si romanii – nu! Asa ca daca un comunism e altfel decat cel pe care l-am cunoscut, atunci ala nu e comunism! E altceva, dar nu comunism.

8. Mecanismul "democratic" asa cum il stim azi a dat deja suficiente rateuri in conditii mult mai simple.
Mecanismul democratic a dat intr-adevar rateuri, dar nu in conditii mult mai simple, ci in conditii incomparabil mai grele decat cele de acum. Peste tot, democratia a cazut atunci cand situatia tarii era (aparent) fara iesire: Germania, Austria, Portugalia, Spania, Romania, Polonia, Argentina, Chile… ca sa nu mai vorbim de puzderia de dictaturi africane.

9. Daca exercitiul democratic actual nu primeste un altoi… se intrevede POSIBILITATEA unei dictaturi intr-un "sat universal".
Parere riscata, si cam deplasata: cel mai mare dusman al dictaturii, al oricarei dictaturi, este libera circulatie a informatiei. Dupa cum se cunoaste, internetul a fost deja inventat. Ergo, sansele dictaturilor (fie locale, fie globale), au scazut vertiginos. Asta e parerea mea.

Astept replica ta.

Cu stima si pretuire,
G.