În contra d-lui Ovidiu

Colegul nostru prietenul nostru d-l Ovidiu (zis şi ”Povestaşul”) a publicat urmatorul comentariu, pe care eu unul îl găsesc deosebit de deplasat, silind-mă astfel să iau atitudine într-un post separat (acesta).

Iata ciudatele opinii ale d-lui Ovidiu:

@Mişu: Matale îmi ştii părerile, dar îţi place să mă stârneşti. :)

Despre cor şi "înalte", culmea e că am fost în cor prin generală şi eram bas. Nu "jos" (bas), ci chiar sus, în spate, că eram printre înalţii clasei (hmmm, te poţi gândi acum la mine ca printre cei mai înalţi din clasă?).

Despre opinii, noţiunile de "dreapta" şi "stânga" şi-au pierdut sensul în zilele pe care le trăim, deci "argumentele" verbale sau contondente aduse în "dialogul" autohton pentru una dintre direcţii nu îşi au obiectul.

Din nou noi, românii, avem o problema a formei fără fond, de data asta fără ca mulţi dintre noi să ne dăm seama. Dacă mai demult era fariseism şi alte alea, acum e lipsă de înţelegere a vremurilor.

Eu sunt pentru pragmatism economic şi social, coane Mişule.

A propos de cum văd lucrurile, culmea e că de dinainte de '90 am "prins" o pasiune de a "vâna" cu ochii tot ce însemna un pas înainte; un etaj în plus la un bloc, o cărămidă la un pasaj, o "alimentară" nouă, cam aşa. Pasiunea asta nu m-a părăsit. :) Deci de-asta ziceam că vorbeşti cu păcat. Eu sunt un optimist incurabil, deşi nu arăt. :)

PS. În plus, aşa cum reuşesc eu să mă rătăcesc cu motorul prin Bărăgan, văd mai uşor ca alţii că infrastructura e din ce în ce mai bună, ceea ce mă bucură, că la anul o să pot rătăci mai mult. :))

Am de zis următoarele (pe paragrafe):

1. Părerile domniei tale sunt ca dalmaţienii: latră, dar nu muşcă. Sunt uneori amuzante, în orice caz. Rareori, totuşi.

2. Tu, la cor şcolar?! Sună ca spotul ăla de la berea Golden Bräu!

3. Noţiunile de "dreapta" şi "stânga" nu şi-au pierdut sensul, dar au o problemă: în lumea civilizată (acel “afară” cum îi spun românii), establishment-ul a fost de dreapta, deci intelectualii, în mod firesc, s-au situat la stânga; în Estul Europei, în Rusia şi în China, unde establishment-ul a fost de stânga, intelectualii progresişti au fost, din nou firesc, de dreapta. De aici impresia ta că aceşti termeni sunt demonetizaţi şi ieşiţi din actualitate. Asta, însă, numai în capul tău: cele două noţiuni politice sunt mai actuale ca oricând. Atât in Vest cât şi în Est.

4. Care or fi aia lipsiţi de “înţelegerea vremurilor” (era mai simplu totuşi să scrii zeitgeist!)?! Nu cumva cei care împărtăşesc alte opinii decât ale tale – evident, singurele corecte, din punctul tău de vedere?

5. “Pragmatism” înseamnă, în România (ca în orice societate ortodoxă, dealtfel) lipsa totală a principiilor. Când cineva vrea să intre în partidul aflat la putere (cazul multor intelectuali, după alegerile din 2000), zice că o face “din pragmatism”. Îhî.

6. Mă bucur să aflu că eşti optimist. Într-adevăr, n-arăţi.

7. Chestia cu turele pe motor prin Bărăgan e singura care îmi închide gura. Admit că te invidiez pentru asta.

8. Cum rămâne cu soluţia “monarhului luminat”? Tot mai crezi în aşa ceva, în “rezolvări” din astea scoase din pălărie? Ai chef de nişte exemple istorice, ca să-ţi fie clar unde duce aşa ceva? Ziceai că le ai cu istoria medievală japoneză: ce s-a ales de shogunatul Tokugawa, după 1700?

Revelatie de sfintii Mihail si Gavriil

N-am sa va pierd timpul cu prostii, asa ca trec direct direct la revelatie: Sa Se Exprime ACUM cei carora le datorez bani!

Story: dupa o zi onomastica foarte reusita (au lipsit cateva telefoane importante, dintre care il mentionez doar pe al lui Gabriel Ferugean, coleg de filologeala, de militarie si de blogareala, om cu care am impartit deci, pe multe planuri, ridichea si covrigul), am ajuns in cele din urma in cotetul de burlac al lui Danel, chititi amandoi pe ceva bere si fotbal. Berea am luat-o eu de la M*gaimage (ca doar nu ma platesc astia pentru reclama!), fotbalul l-a dat el, pe televizorul personal (daca n-o fi al gazdei). Pana aici, nimic deosebit (daca omitem fapul ca echipa lui de suflet – am numit-o pe Manchester United – a luat bataie de la Chelsea, ceea ce l-a trimis pe varul Danel direct in depresie), numai ca atunci cand i-am cerut banii pe berea lui, am primit raspunsul: “Du-te-n p. mea de bulangiu, ce, ejdi tigan?! N-ai ramas dator cu doua sute de mii de la Busteni?!”.

Poate ca multora dintre voi vi se intampla des. Poate ca si mie mi s-ar intampla des, daca n-as avea o grija deosebita sa nu dau ochi cu oamenii carora le datorez bani. Dar acum eram complet nepregatit, asa ca m-a lovit direct in basca.

Dupa oarecari parlamentari, misterul s-a lamurit: in ziua in care am dus o echipa de baieti pe Braul lui Raducu (parte din Braul de Mijloc al Bucegilor, dupa cum prea bine se stie, desigur), i-am cerut lui Danel niste bani sa-mi iau cola, eu fiind usor (mai mult) mahmur dupa o seara in B 52, unde servisem cu incredere, inclusiv whiskey – ceea ce nu-mi sta in caracter, sau in buget, luati-o cum vreti. El mi-a dat cu imprumut 200.000 lei vechi, sau 20 lei noi. Bun. Eu am uitat complet, el nu. Acum mi-a adus aminte, si mi-am amintit si eu.

Acum, care este scopul acestui post: e perfect posibil sa existe si altii. Adica altii carora sa le datorez bani, de la dooj’de lei daneliscieni in sus. Sau in jos. Pe unii ii stiu (Maestrul, Ana, Julius, Ovidiu). Pe altii s-ar putea sa nu ii stiu.

Sa nu VA stiu! De aceea, va rog sa veniti binisor sa ma solicitati. Nu toti deodata, nu! Pe rand, frumos si ordonat. Pe cat posibil, unul pe saptamana. In ordine alfabetica. Berberiti, spalati, arenjati, proaspat tunsi, dati cu deodorant, ca la mine nu-i santan!
Si sa va stergeti apasat pe picioare pe presul de la intrare, ca am vazut eu multe.

Paniemaiesh?

Mitul democrației

E cazul sa admit cinstit: mi-am luat-o-n freza. Eram convins ca am dreptate, da’ uite ca nu e tocmai asa!

Controversa era urmatoarea: democratia exista? Si daca da, e cel mai bun sistem de guvernamant inventat pana acum de specia noastra? Si daca e cel mai bun, democratia se extinde in toata lumea?

Cel mai articulat preopinent, Ovidiu, sustinea ca:

1. nu

2. nu

3. nu

Eu, evident, ziceam ca “da” la toate trei. Numai ca ziceam prost: am citit cartea asta de Lucian Boia (“Mitul democratiei”, editura Humanitas, 2007, ISBN 978–973–50–1758-3), si am bagat de seama ca sunt pe dinafara. Nu vreau sa va stric placerea lecturii acestei cartulii (care face toti banii), asa ca inchid pliscul, nu inainte de a spune:

“Ovidiule, recunosc ca am gresit!”.

P.S. cartea poate fi citita si in franceza (de fapt asa a fost redactata, fiind ulterior tradusa in romana): Le mythe de la democratie, Editions Les Belles Lettres, 2002.

Draga Ovidiule

Repet, accentuez, subliniez si insist: ma deranjeaza teribil "chestia" cu anonimatul. Eu zic ca fiecare om sa-si asume ceea ce sustine, deschis si onest, nu pitulat dupa fustele lui Anonymous!

Asa. Pentru ca am avut tot timpul sa reflectez la parerile tale (in Rodnei etapele sunt lungi ca naiba), am sa comentez pe scurt cele noua idei pe care le-am desprins din commenturile tale. Daca erau mai multe si mi-au scapat, scuze: om sunt si eu, nu robot!

Bun. Ce e cu italice e al tau, ce nu, e scris de mine. Let's rock!

1. Democratia… este de data foarte recenta.
De acord, daca scoatem cuvantul “foarte”.

2. Este banal a cataloga un regim ca dictatorial.
Nu e banal deloc. O dictatura e o dictatura! Atunci cand vorba (dicta) unui om e mai presus de lege (adica vorba lui e chiar legea, de fapt), aia e o dictatura, punct!

3. Argumentatia… se vrea… acceptarea a ce suntem si am fost.
Corect: am fost comunisti, acum suntem post-comunisti din estul Europei. Adica niste capitalisti mici si prosti.

4. Ne indreptam spre un comunism global.
Nu sunt de aceasta parere. Eu cred ca ne indreptam spre un capitalism global, si asta nu de azi de ieri, ci din august 1991 incoace. Nici poveste de comunism global, in opinia mea.

5. Abuzuri… similare cu cele din comunism exista si in democratie.
Complet gresit. Nici un regim democratic nu-si propune asasinarea in masa a opozantilor regimului.

6. Oricine care incepe o discutie / dezbatere referitoare la comunism fara a-l infiera este din start infierat.
Corect. Asa este si fac mea culpa. Am ajuns si eu ca evreii aia care faceau spume la gura ori de cate ori cineva zicea de bine despre Hitler: evreii, saracii, nu puteau fi obiectivi, sa discute cu calm. Asa si eu. Scuze.

7. Tendintele din societate conduc incet-incet la un soi de "comunism" (dar altfel decat cel pe care l-am cunoscut).
De doua ori gresit: tendintele nu duc spre comunism, una la mana; doi, comunismul pe care l-au trait romanii este adevaratul comunism, nu o aplicare gresita a teoriei marxiste. In Rusia lui Stalin si in Romania lui Ceausescu a fost pusa in practica dogma comunista, punct cu punct, fara compromisuri. Ungurii si cehii au facut compromisuri, rusii si romanii – nu! Asa ca daca un comunism e altfel decat cel pe care l-am cunoscut, atunci ala nu e comunism! E altceva, dar nu comunism.

8. Mecanismul "democratic" asa cum il stim azi a dat deja suficiente rateuri in conditii mult mai simple.
Mecanismul democratic a dat intr-adevar rateuri, dar nu in conditii mult mai simple, ci in conditii incomparabil mai grele decat cele de acum. Peste tot, democratia a cazut atunci cand situatia tarii era (aparent) fara iesire: Germania, Austria, Portugalia, Spania, Romania, Polonia, Argentina, Chile… ca sa nu mai vorbim de puzderia de dictaturi africane.

9. Daca exercitiul democratic actual nu primeste un altoi… se intrevede POSIBILITATEA unei dictaturi intr-un "sat universal".
Parere riscata, si cam deplasata: cel mai mare dusman al dictaturii, al oricarei dictaturi, este libera circulatie a informatiei. Dupa cum se cunoaste, internetul a fost deja inventat. Ergo, sansele dictaturilor (fie locale, fie globale), au scazut vertiginos. Asta e parerea mea.

Astept replica ta.

Cu stima si pretuire,
G.

Scuze profesorului P.P. Panaitescu

Pe munte mergand, i-am povestit amicului Ovidiu de originea "ideii" cum ca limba daca si cea romana ar fi fost una si aceeasi, cu explicatia celebrei absente a interpretilor din basoreliefurile Columnei lui Traian.

Fiind insa mahmur, i-am atribuit "ideea" profesorului P. P. Panaitescu, greseala penibila din partea mea: el a fost un savant adevarat, nu un magar exaltat si autodidact, ca autorul "ideii". In plus, profesorul Panaitescu a fost un mare slavist, nu statea el sa scurme in balegar, ca orice nenorocit de national-securist!

"Ideea" i se datoreaza, desigur, caraghiosului de Nicolae Densusianu, acest Goofy al tracologiei (o stiinta foarte respectabila in sine, facuta insa de ras de catre pupincuristii ceausisti si de speriatii post-comunisti, gen Pavel Corut & comp); iata ce scrie Lucian Boia ("Romania, tara de frontiera a Europei", editia a 3-a, editura Humanitas, ISNB 978-973-50-1667-8, cap. 2, pag. 39):

"Tonul l-a dat Nicoale Densusianu (1846 - 1911), un erudit fantast, autor al unei masive carti intitulate Dacia Preistorica (publicata postum, in 1913). Teza pe care o sustinea, recurgand la un amalgam bizar de informatii si deductii, era aceea ca Dacia ar fi constituit, cu 6000 de ani inainte de Cristos, centrul unui imperiu mondial ingloband Europa, Mediterana, Egiptul, Africa de Nord si o buna parte a Asiei. De aici, de la Dunare si Carpati, s-ar fi revarsat civilizatia asupra lumii intregi. De aici au pornit spre Italia si stramosii romanilor. Limbile daca si latina nu sunt decat dialecte ale aceleiasi limbi. Nu dacii au ajuns sa vorbeasca latineste, ci latinii vorbeau daca! Toate limbile romanice isi au obarsia in Dacia. Printre dovezile invocate se numara si Columna lui Traian, monumentul inaltat de imparat la Roma dupa infrangerea dacilor, decorat cu basoreliefuri ilustrand - oarecum in stil de benzi desenate - cele doua razboaie. Dacii si romanii - constata Densusianu - dialogheaza pe Columna fara interpreti, proba ca se intelegeau perfect vorbind fiecare in limba lui! Despre limba daca se pot spune multe, pentru simplul motiv ca nimeni nu o cunoaste (s-au transmis putine cuvinte, suficiente totusi pentru a permite concluzia ca nu semana deloc cu latina!)."

Ca toate cartile lui Boia, si aceasta este foarte buna, excelent scrisa (desi foarte simplu) si plina de umor; abia pe urma am citit si cuvantul inainte, unde Boia spune ca i-a fost ceruta de o editura londoneza (Reaktion Books), pentru publicul britanic, complet neinformat despre Romania si romani, dar deosebit de curios si de deschis, cum sunt britanicii in general (uite ce inseamna sa fi avut imperiu universal! Te intereseaza totul, chiar si despre astia uitati de lume!). Ce sa mai vorbim, recomand din inima lectura acestei carti, ce are pentru noi avantajul de a fi usor de citit, ca doar stim despre ce e vorba!

Iar in ceea ce priveste confuzia mea, intre respectabilul Panaitescu si penibilul Densusianu... mai bine taceam dracului din gura!