Evita

Poate nu stiti, dar una dintre treburile mele de capetenie, in rol de copilot, este acela de a "trancani". Asta inseamna sa insailez lungi discursuri apropo de nimic, despre diverse subiecte care-mi trec atunci prin cap: care bere da cea mai usoara mahmureala, ce-are de gand Putin in continuare, de ce este necesar sa studiem istoria Paraguayului, daca Mircea Cartarescu obisnuia sau nu s-o bata pe Cristina (prima lui sotie), care-i diferenta dintre pesterile vii si cele moarte, cauzele schismei dintre siiti si sunniti, de ce New Yorkul pute, care-i etimologia englezeasca a cuvantului "pupaza" (hoopoe), daca nevasta amiralului Nelson era lesbiana pe bune sau fake, ce e ala "armagnac" si multe altele.

Uneori, insa (foarte rar!) sunt pus sa raspund la intrebari precise. De obicei, o scald, dar de data asta am fost lasat in offside astronomic, la intrebarea (intentionat imprecisa), "Auzi, da' care-i chestia cu Evita, nevasta lui Peron ala?". Am incercat sa deflectez, concentrandu-ma pe enigma naturii dictaturii peroniste (adica, daca a fost de stanga sau de dreapta), dar n-am scapat: "Lasa vrajala, zi de Evita!". Din pacate, nu m-am descurcat, iar povestea Evitei a ramas nespusa.

Azi, documentandu-ma, iata peste ce dau. E vorba de poza de sus, cu sotii Peron (doamna este Isabel, urmasa Evitei in patul dictatorului) si cu sotii ailalti, pe care ii stiti. Pe care ii mai stiti, sper!

Tema pentru acasa: cititi-i aici viata Evitei, ca merita, din toate punctele de vedere. Bonus, iata o poza a ei din august 1943, cand nu era inca nici legenda, nici prima doamna. Tema pentru vacanta: reflectati la diferentele dintre Evita si cele trei Elene autohtone (prima, nascuta Lupescu, imbogatita Hohenzollern, ingropata Urdareanu; a doua, nascuta Petrescu, maritata Ceausescu, impuscata Voican; a treia, nascuta Udrea, maritata Cocos, ministeriata Basescu). Spor la treaba!

Blogosfera feminina, studiu de caz. Azi, Marie Jeanne Chiriac

Mi-e rusine sa zic vorba aia de oameni simpli, “Vedeti c-am avut dreptate?!”, asa ca n-o zic. O gandesc si cu asta basta, tin gura-nchisa.
Adicatelea, expresia asta cu “blogosfera feminina” e asa, o “spusa”, o vorba de duh, ca aia cu “sentimentul romanesc al fiintei”. Nu exista nimic specific intr-un blog tinut de o femeie fata de unul scris de un barbat, poate cu exceptia culorilor. Pur si simplu, o blogarita scrie despre lucrurile care o intereseaza, exact la fel cum face si-un bloger – nici o diferenta. Ca femeile sunt in general mai interesate de propria lor viata si mai putin de “teorii”, pe cand barbatii tind sa faca invers, asta nu e o diferenta semnificativa, cel putin in contextul asta. De ce anume se apuca oamenii sa scrie bloguri, asta e alta discutie – toate la timpul lor!
Bun, sa ne intoarcem la Marie Jeanne. Scrie de-o gramada de timp pe blog, asa ca arhiva e impresionanta, iti prinzi urechile daca te apuci s-o frunzaresti (cum am facut eu). Deasemeni, paleta subiectelor care o intereseaza e grozav de larga, deci ca nu ma apuc sa le insir aici, o sa aleg si eu ce-mi convine. Iar mie imi convine subiectul “pisici”!
Incep prin a va spune ca Marie Jeanne e o mare iubitoare de animale, si chiar se pronunta ferm in directia “drepturile animalelor” (aici e o mica mare diferenta de opinii intre ea si mine, pentru ca eu fac scandal cand e vorba de animale salbatice, iar ea cand e vorba de cele domestice). Daca am inteles bine, iubitoarea de animale Marie Jeanne are 3 (trei) pisici, pe care tinde sa le rasfete. Nimic rau pana aici. Raul incepe din momentul in care pisicile ei imi aduc aminte de “domnul Nelson”.
WTF is Nelson?!, o sa ziceti. Ei bine, Nelson este pisoiul unui foarte bun amic de-al meu, altfel om destept. Pisoiul e simpatic, amicul la fel – dar cand sunt amandoi la un loc, catastrofa!
Catastrofa vine nu de la Nelson, ci de la amic. Ma duc (sa zicem!) la el in vizita, inarmat in mod simbolic c-o damigeana, si cand colo, ce-mi aud urechile? In loc sa vorbim si noi, ca baietii, de gagici, fotbal si alte sporturi de seama, amicul nu mai pridideste cu “atragerea atentiei” (mele): “Uite, ba, ce face Nelson! Uite cum casca Nelson! Uite cum isi tine Nelson coada! Uite cum merge Nelson! Uite cum se-ntinde Nelson! Uite cum stranuta Nelson! Uite cum miroase Nelson papucii!”, etc, pana simt ca ma ia cu vertij. Buninteles ca amicului nu-i pasa de vertijul meu, pentru ca-i ocupat sa-l filmeze pe Nelson cu telefonul.
Aoleo, ca iar ma enervez si-mi urca tensiunea. Uite ce patesti cand explorezi “blogosfera feminina”!