Printre cele mai tâmpițele se numără și cea* de la Național,
”S-a sfârșit cum a-nceput”. O piesă de mâna a treia, scrisă de un autor de mâna
a doua, acum foarte mult timp. Mai exact, Sean O’Casey a luat o poveste
populară și-a prelucrat-o într-o piesuță cu valențe intelectualiste - și mai
mult, umoristice! A vrut să scoată din ea o mostră de umor absurd, dar din
păcate nu i-a ieșit nimic. Problemele țăranilor sunt aceleași în toată lumea,
și-n Irlanda, și-n Rusia, și-n România, dar orășenii nu prea mor de grija lor.
Ce, n-au ei destule pe cap?!
Pe scurt, e vorba de eterna bănuială a soțului care pleacă
la câmp, la o muncă grea (la coasă, în cazul ăsta), și-și lasă nevasta acasă,
ocupată cu o muncă prea ușoară, după mintea lui (gospodăria). ”Ce face ea toată
ziua, nu cumva lenevește, pe când eu îmi rup oasele dând la coasă?”, se
gândește dumnealui. Așa că propune o schimbare de roluri, pe care muierea
(excedată) o acceptă: pleacă ea la câmp și-l lasă pe el acasă. Evident, tăntalăul
face numai boacăne, cum era previzibil. Originalitatea lui O’Casey e dată de
faptul că-n ajutorul soțului (Mihai Constantin) sare și un prieten (Daniel
Badale), încă mai chiaun decât acesta, și amândoi, în strânsă colaborare, dau
casa cu susu-n jos (și invers). Replicile pe care și le spun cei doi ar trebui
să fie amuzante, dar pe mine nu m-au amuzat deloc: prea erau telefonate. O
parte din public le aprecia, totuși, râzând să moară, pe când o altă parte se
foia în rânduri dese, la ieșire, de mi-era mie rușine de rușinea actorilor, pe
care o-nțeleg prea bine.
Păi de câte ori n-am pățit-o și eu cu câte-un prieten, care
cască și dă s-adoarmă când citește vreun articol de-al meu din Cațavencii... ?!
Mihai BUZEA
*S-a sfârșit cum
a-nceput, de Sean O’Casey, la Teatrul Național București. Regia: Horațiu
Mălăele. Cu: Victoria Dicu, Mihai Constantin, Daniel Badale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu