Ori
de cate ori ti se intampla sa stai de vorba cu un ungur, constati ca e foarte
usor sa comunici cu el. Pana la
un punct. Dupa aceea comunicarea devine foarte dificila, daca nu chiar
imposibila.
Problema principala e ca noi, ca romani, nu stim
absolut nimic despre istoria pe care o invata ungurii. Suntem tabula rasa in privinta asta. Pe de alta parte, ei
cunosc perfect istoria pe care o invatam noi, si care pentru ei este profund
mincinoasa, si un izvor nesecat de bancuri (“Care-i singurul popor de
homosexuali din lume? Romanii, ca ei se trag din Traian si Decebal!”).
Pe de alta parte, politica represiva dusa de comunisti
impotriva ungurilor din Transilvania (mai ales impotriva secuilor)
a lasat o imensa incarcatura de ura si de neincredere: “roman = comunist =
mincinos”. Buninteles, nimeni nu mai stie ca intre 1867 si 1918 guvernul de la
Budapesta a dus exact aceeasi politica impotriva romanilor din Transilvania. Sic transit gloria mundi…
Bun, cateva repere ca sa intelegi punctul de vedere al unui maghiar:
1241, Mohi:
armata mongola o distruge pe cea maghiara, apoi pustieste intreg regatul
Ungariei. Desi a cerut ajutor de la Papa, imparatul Germaniei si de la Franta, pe regele Bela al IV-lea nimeni nu l-a ajutat cu nimic. Ungurii au ramas singuri in fata invaziei
mongole.
1526, Mohacs:
armata turca o distruge pe cea maghiara, apoi pustieste intreg regatul
Ungariei. Desi au cerut ajutor de la Papa, imparatul Germaniei si de la Franta, pe regele Lajos al II-lea nimeni nu l-a ajutat cu nimic. Ungurii au ramas singuri in fata invaziei
otomane.
1708, Trencsin:
armata austriaca distruge armata populara a principelui Rakoczi,
apoi ocupa intreg regatul Ungariei. Desi a cerut ajutor de la Franta si de la
Polonia, Rakoczi n-a primit nimic. Ungurii au ramas singuri in fata armatei
imperiale.
1849, Timisoara: armata imperiala austriaca distruge armata revolutionara a lui Kossuth, apoi re-ocupa
republica Ungariei. Desi a cerut ajutor de la Franta si Anglia, Kossuth n-a
primit nimic. Ungurii au ramas singuri in fata Imperiului Habsburgic.
1919, Tisza:
armata regala romana distruge Armata Rosie Ungara a lui Bela Kun, apoi ocupa
aproape tot teritoriul Ungariei. Desi a cerut ajutor de la Lenin si Armata
Rosie Sovietica, Kun n-a primit nimic. Ungurii au ramas singuri in fata
romanilor.
1920, Trianon:
tratatul de pace (la redactarea caruia n-a participat nici un ungur) traseaza
noile granite ale Ungariei independente: Ungaria pierde circa 66% din teritoriu
si circa 66% din populatie, din care mai mult de trei milioane de etnici
maghiari. Desi a cerut sprijin de la Anglia, Franta si America, Ungaria n-a
primit nimic. Ungurii au ramas singuri in fata tuturor vecinilor.
1945, Budapesta: Armata Rosie
Sovietica si armata romana asediaza Budapesta. Comandamentul maghiar ii cere
lui Hitler sa declare Budapesta “oras deschis” pentru a
salva populatia, dar Hitler ordona ca “fortareata Budapesta sa fie aparata casa
cu casa”. Orasul a capitulat in februarie, cand din el mai ramasese o gramada
de ruine (parlamentul, castelul si toate podurile erau moloz).
1956, Budapesta:
Armata Rosie Sovietica distruge revolutia anti-comunista maghiara. Desi Imre Nagy a cerut sprijin de la America si
Anglia (doar ca Ungaria sa fie recunoscuta ca “stat neutru”), nimeni nu l-a
bagat in seama. Ungurii au ramas singuri in fata Imperiului Sovietic.
Candva inainte de Revolutia de
la 1848, intr-un discurs de la tribuna Parlamentului, contele Istvan
Szecheny a rostit
memorabilul “Egyedül vagyunk!” (Suntem singuri!), care a ramas de-atunci un
adevarat credo pentru natiunea ungara.
Dupa cum se vede, justificat. Asa ca va rog, cand
stati de palavre cu un ungur, aveti rabdare. Si, mai presus de orice, nu
incercati sa ciocniti cu el, in caz ca amandoi beti bere!
text publicat initial in 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu