Eul convertibil

Dificil nu e să povestești, asta poate oricine; dificil e să povestești în mod interesant, dar mai greu încă este să povestești interesant și să fii crezut. Pentru că, de obicei, lucrurile decurg altfel, adică fie ești crezut, dar ce spui e banal, fie ceea ce spui e atât de interesant, încât lumea zice că minți. Un „povestaș” pășește mereu pe o gheață foarte subțire!

Cu atât mai exotic e ce mi s-a întâmplat când stăteam de vorbă cu un trader, om ocupat toată ziua să tranzacționeze valute. Ceea ce face el acolo se apropie de magie, din punctul meu de vedere, dar asta nu-l împiedică să fie la fel de naiv ca oricare altul, atunci când e scos din domeniul lui strict de expertiză. Mă uitam cum lucrează și puneam diverse întrebări, majoritatea amuzante spre ușor imbecile („Ce aia EUR/CHF?”), și ascultam cu mare atenție explicațiile, încercând să și bag la cap câte ceva; dar la un moment dat, după ce-am aflat ce înseamnă GBP, CAD, JPY, AUD, NZD, am întrebat: „Și cum tranzacționezi o valută neconvertibilă?”.

Traderul mi-a răspuns că întrebarea e absurdă, pentru că orice valută e convertibilă prin natura ei, altfel nu s-ar numi „valută”! Am schimbat tactica și am întrebat cum se tranzacționează o monedă neconvertibilă. El a zis că toate monedele sunt convertibile, altfel n-ar putea funcționa pentru scopul în care au fost create: acela de a facilita schimburile financiare. Știam că acum intrasem în avantaj: leul nostru e monedă sau nu e? Este! Bun, atunci poate fi tranzacționat? Desigur că poate, dar aceste tranzacții nu sunt rentabile, în comparație cu cele care lucrează cu valute de bază, ca dolarul (USD) sau lira sterlină (GBP). Deci leul e monedă tranzacționabilă, deci convertibilă; atunci cum explici că leul nu era convertibil înainte de Revoluție, de exemplu? Sau ca won-ul nord-coreenilor nu e convertibil nici în ziua de azi?

Pentru prima oară, traderul a rămas mut, pentru că habar n-avea cum să răspundă la întrebare. Nu știa răspunsul, pur și simplu nu-și bătuse vreodată capul cu nord-coreenii sau cu moneda lor! Dar, ca toți oamenii ambițioși, a săpat câteva zile până a aflat cum stau lucrurile, apoi m-a băgat într-o ședință de clarificare. Nu admitea să-și piardă aura de maestru!

Se pare că, în lumea reală, orice monedă este convertibilă, atâta timp cât ea există și circulă. Doar că, uneori, emitentului unei anumite monede (adică băncii centrale dintr-o țară anume) nu îi convine cursul natural pe care piața liberă îl stabilește pentru acea monedă, prin mecanismul cererii și ofertei, așa că impune un alt curs, unul artificial. Evident, nimeni nu vrea să tranzacționeze moneda respectivă la un curs dezavantajos, iar tranzacțiile oficiale se răresc până încetează complet și iau avânt cele ilegale – adică piața neagră.

De exemplu, înainte de Revoluție, dolarul american era cotat la 6 lei românești (cursul băncii naționale), dar era tranzacționat la cu totul alte valori pe piața neagră (cotația a variat între 25 și 150 de lei pentru 1 dolar, de-a lungul deceniului nouă). Concluzie: nu există monedă neconvertibilă, ci doar cotații artificiale, adică false, dar nu asta este important. Important este că la fel se întâmplă și cu oamenii. Fiecare om, fiecare persoană își stabilește o anumită valoare, o anumită „cotație”. Apoi încearcă să se tranzacționeze pe piața liberă (de exemplu, pe cea sentimentală, sau pe cea profesională, sau pe cea a rețelelor sociale), la acea valoare pe care și-a stabilit-o singur, și ce să vezi? Surpriză! Piața nu îi confirmă valoarea. Omul nostru nu primește nicio ofertă. Nu-l vrea nimeni, nici ca partener (pentru formarea unui cuplu), nici ca angajat, nici ca blogger – se trezește izolat, în felul Coreei de Nord. Dar, spre deosebire de o monedă emisă de una dintre băncile centrale ale lumii, omul acesta nu are posibilitatea unei piețe negre (sau o are?! Aici e de discutat), așa că fie se izolează complet (paranoia etc), fie își scade prețul.

Soluția pe care o propun eu, gratis, că azi sunt băiat bun: nu-ți stabili singur prețul. De la bun început. Ieși pe piață și lasă piața să-ți decidă prețul… go with the flow. Va fi mic la început, dar va crește treptat, odată ce vei înțelege tot mai bine și mai bine ce se caută pe piață și ce nu; ce calități să cultivi și de ce defecte să scapi (sau să le ascunzi – mai bine!).

Aș fi vrut să mi se spună și mie soluția asta acum 30 de ani. Vorbesc serios. S-o fi știut și aplicat, eram scutit de multe, iar locul pe care l-aș fi ocupat în prezent pe lume ar fi mult mai bun decât locul pe care-l ocup acum. Bref: nu există valoare absolută a omului viu (a celui mort, da, există). Există valoare de schimb a omului viu. Tot ce are de făcut omul viu este să și-o afle. Păcat numai că asta este foarte, foarte greu de făcut în practică. În teorie, merge, dar în practică…