M-am reîntors anul asta, pe la sfârșitul lui iulie, că-mi luaseră foc creierii în București, iar bere n-aveam voie că tratament antialcoolism, niște probleme, mă rog, nu știți voi. Mi-am zis că-n Azuga mai iau și eu o pauză de la tratament, ce, eu nu-s om? Habar n-aveam: nevastă-mea a corespondat cu cei de la Rhein, de la pensiune, și a cerut toate detaliile. Abia după aia a plătit avansul. Eu dădeam din coadă ca un cățel crescut în comunism: mergem în Azuga, în cetatea berii!
Cetate pe dracul. Fabrica e demult moloz. Singura bere de la Pensiunea Rhein este un sortiment importat din Scoția: bere de ghimbir, la 12 lei sticla! Să m-apuce nebunia! Le-am cărat p-amândouă sus pe scări, le-am instalat în cameră și-am coborât în curte, să stau întins pe iarbă, cu fața-n jos, ca să-mi pot plânge de milă, resemnat, liniștit, în tihnă, dorindu-mi tihna a lungă, unde nu este durere nici întristare, nici suspin (cum zice Psaltirea), ci bere fără de sfârșit. Dar n-am stat mult, c-a venit să mă ia la masă (aia mică adormise): „Hai, că aici e cramă. Poate au vin”. Vin, la Azuga? De unde struguri, la 930 de metri altitudine?!
„Din Kazahstan, prostule”, zice dumneaei, „ăștia aparțin de Halewood România, uite ce scrie pe pagina de gardă a meniului”. M-am uitat. 18 lei sticla de vin? Am înnebunit, am început să dansez singur, am pupat în bot capul de mistreț de pe perete, am vrut să mă dau uța pe coarnele de cerb etc. De aici încolo eu tac, vă recomand să citiți pe booking comentariul din 4 august 2016, al utilizatorului Amalia, din care spicuiesc: „Pensiunea este un mic colt de rai intr-o localitate destul de anosta, Azuga. Mobila noua, curatenie, verdeata si spatiu de alergat pentru copii. Personalul a fost subdimensionat pe partea de restaurant. Mancarea foarte buna si ieftina. Parcare proprie incapatoare. Am avut la dispozitie si un patut de bebelus”.
articol publicat în numărul 36/2016 al revistei Cațavencii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu