Foc si gunoaie

Poza e din august 2016, de la Fantana Batrana, in mijlocul masivului Capatanii. Au fost patru zile dense, de efort mediu spre mare (uneori), despre care chiar ar trebui sa scriu, si cat mai repede, pana nu uit. Dar cand sa mai scriu si despre munte, cand tot ce pot ciupi, ca timp, bag in Gastarbeiter?! Ca sa nu mai zic ca cei de la Dilema Veche mi-au publicat azi un reportaj mai vechi, facut prin iunie. Da, dar in iunie stateam mai bine cu TIMPUL! 

Drinking abroad: Berloga (Horlivka)

Întâi de toate, trebuie spus că Horlivka asta e un oraș din Donbas, adică din Ucraina de Est, cam ca Slavianskul (de ăsta sigur ați auzit!), poate-poate ceva mai mare, dar în mod sigur mai puțin lovit de nenorocirea asta de război. Numai că numele de ”Horlivka” e nou-nouț, eu îl scriu ca să n-am vorbe cu ambasada Ucrainei, da’ toată lumea știe orașul de ”Gorlovka”, cum era și pe vremea mea, măcar că n-am fost niciodată acolo. Îi dau, deci, din nou cuvântul domnului V.P., informatorul nostru nu tocmai dezinteresat (din păcate, băutura nu poate fi decontată la redacție. Foarte injust!):

”Nimic interesant. În Gorlovka, toți bărbații au treabă fie cu mina, fie cu uzina, iar femeile stau acasă, că bărbații lor au salarii bune. Pentru alea ambițioasele, care-au văzut prea multe filme americane și vor și ele, e-acolo o facultate de limbi străine, plină de bunăciuni, da’ nu poți să te-atingi, că toate vor să se mărite și s-ajungă în America. Bine, îți dai seama că-ntre timp își fac ele de cap cu minerii, că-i au la-ndemână, dar dacă deschizi pliscul pe englezește imediat te pun la punct, pe motiv că ești român sărăntoc și hai bâști, că n-avem timp de tine! Altfel, sincer îți spun, plictiseală mare, cam cum era pe la noi prin Valea Jiului în comunism: se muncea atât de greu și oamenii aveau atâția bani, că n-avea nimeni chef să afle vești din lumea mare, tot ce voiau era să bea după muncă. Cam așa și-n Gorlovka: îmi amintesc de-un bar, Berloga îi spune, chiar am și râs copios atunci, că-n ucrainiană Berloga înseamnă ”bârlog”, ca să vezi! Dar după ce-am râs n-am prea avut subiect de conversație, că orice încercam eu să zic ”murea” imediat, nu interesa pe nimeni ce-avea de zis unul care venea dintr-o țară fascistă! Abia cu asta i-am urnit la vorbă: i-am întrebat ce e cu monumentele alea urieșești pe care le vezi la tot pasul, și-n oraș, și-n afara lui, de fapt, tot peisajul din Donbas e presărat cu-așa ceva. Mi-au zis că alea sunt în onoarea patrioților care și-au dat viața în luptele cu fasciștii. 

Bine-bine, am zis eu, avem și noi vreo două-trei, dar restul sunt despre alte chestii: mai un rege călare, mai un cărturar, mai un voievod din Evul Mediu, mai un poet, mai un compozitor, mă rog, personalități. Au sărit cu gura pe mine că toate astea reprezintă fasciști. Am rămas mut: cum, fasciști?! Acum auzi-o și p-asta: sau e omul antifascist, sau e fascist. Iar ”personalitățile” de la români n-au fost antifasciști, corect? (eu am dat din cap că ”Da, așa e, n-au fost”). Păi vezi, atunci e clar c-au fost fasciști cât cuprinde! Uite așa cu gorlovkanii. Altfel, nu-s oameni răi, ba chiar de treabă, dacă zici ca ei. Sărmanii, nu prea știu de nuanțe”. 

text aparut in numarul 24 din 2014 al revistei "Catavencii"

Safari-uri de Romania

Dat fiind ca mi-au ajuns la urechi diverse contestatii ("idiotul ala nu mai posteaza nimic pe blog"), tin sa precizez: n-am mai postat nimic de atata vreme pentru simplul fapt ca am tot fost plecat. Sunt atatea coclauri de vazut in tara asta, vara e atat de scurta, criza e atat de rea (cel putin pentru mine), incat nu mi-am permis sa pierd timpul si sa zac prea multa vreme degeaba prin Bucuresti (unde n-as fi avut nimic de vazut - afara de Casa Poporului!). Asa c-am fusarit niste expeditii, prin niste munti, dragutii de ei: Parang, Mehedinti, Fagaras (coltii Brezei, ruinele cetatii lui Negru Voda, mai exact), un Piatra Mare de-o zi, Macin (Valea Adanca), am ratat un Negoiu din cauza vremii, iar maine plec in Capatanii (vecini, cum se stie, cu Buila-Vanturarita). La sfarsitul lui august mai incerc o traversare bazata (din Valea Jiului in Valea Oltului), si cu asta, basta. Exista frumosul anotimp numit "iarna" pentru activitati de tip "blog" si.... altele (prietenii stiu de ce!). Acuma e timpul de dat din picioare pe munte, nu din degete pe taste!

Ma intreba un amic ce se ureaza cand pleci la munte, si este ceea ce va urez si eu voua tuturor: "Vreme buna!"