Raport de Străinezia

Cum anul ăsta se apropie se sfârșit (adică de chefurile fără sfârșit din decembrie), zic să trag o linie provizorie și să contabilizez pe unde-am amușinat în 2010. Azi, Străinezia:
Bulgaria, Franța, Italia. Cam slăbuț, veți zice. Nu tu o Pragă, o Vienă, o Londră acolo, ca să nu mai vorbim de lucruri sfinte (Cuzco, Mount Rushmore, Dettifoss, Papeete, d-astea). Nu pot pentru ca să vă contrazic. Oterul și Rosana au făcut turul lumii, au fost pe drum zeci de luni de zile, au fost prin locuri de care n-a auzit nici dracul (eu deschid Wikipedia când ascult relatările lor de drum), și tac naibii din gură – iar eu, care-am ieșit până la bulgari, am tupeu să ies în față și să casc pliscul ca pelicanul! Pe de-o parte aveți dreptate, nu zic. Pe de alta, de ce să mă comparați cu ei, zor-nevoie, și nu cu Dănel, bunăoară?! Care Dănel a fost o zi până la Belgrad, la concert, și de-atunci nu-i mai tace fleanca, de ce-a văzut el și ce-a auzit și fel și fel!

Iar în materie de buget, eu unul zic zău lui Dumnezău c-am putut umbla și-atât, că la ce sărac am fost anul ăsta, ca și anul trecut și ca de când mă știu, niciodată n-am fost!

Bun, în ordine cronologică, am trecut prin următoarele locuri: Arbansi, Veliko Târnovo, Rusenski Lom, Ruse, Lyon, Avignon, Aix-en-Provence, Toulon, Cassis, Marseille, Chamberry, Annecy, Roma. De plăcut, cel mai mult mi-a plăcut în Aix-en-Provence, că mi-am cumpărat briceag (Opinel!) și n-am intrat în niciun fel de muzeu, ca să-mi stric cheful. Paranteză: cine dracul a inventat și muzeele astea, să nu-i priască omului la drum, să se plimbe și el în tihnă, fără bătaie de cap și ”bifări” obligatorii?!

Iar în materie de plăcut cel mai puțin, Rusenski Lom câștigă detașat. Hors concours! Dacă vreți să știți de ce, uitați-vă la poză. Dacă tot nu vă lămuriți, nici o frică: urmează text în Cațavencu.

Caţavencii vechi şi noi

Vă mai amintiţi (ce butaforie!) de inubliabila nuvelă ”Puiul” al marelui nostru Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti?

(zic ”mare” pentru că n-am putut să-l sufăr niciodată, steaga lui de dobitoc!)

Aşa sunt şi io acu’, mă nenică: ce să fac?! Să rămân cu ăia care pleacă? Sau să plec cu ăia de rămân?

Mai bine mă organizez cu Grig Bute şi pornim un proiect in-dependent: Caţavencu mic, foarte mic, ediţia pentru loseri. Ca să nu existe dubii, am să vă dau de acum secretele casetei redacţionale: Grig Bute – toată munca; Mihai Buzea – nu face nimic, dar ia toţi banii; cei care se vor alătura ulterior proiectului – îl vor susţine pe Bute şi îşi vor dona banii lui Buzea.

Vă aşteptăm la acest număr de telefon. Va fi luat în considerare orice CV însoţit de o damigeană burduhoasă, umplută cu ce trebuie (se primeşte şi d-aia de corcoduşă).

Safari-uri de Romania

Dat fiind ca mi-au ajuns la urechi diverse contestatii ("idiotul ala nu mai posteaza nimic pe blog"), tin sa precizez: n-am mai postat nimic de atata vreme pentru simplul fapt ca am tot fost plecat. Sunt atatea coclauri de vazut in tara asta, vara e atat de scurta, criza e atat de rea (cel putin pentru mine), incat nu mi-am permis sa pierd timpul si sa zac prea multa vreme degeaba prin Bucuresti (unde n-as fi avut nimic de vazut - afara de Casa Poporului!). Asa c-am fusarit niste expeditii, prin niste munti, dragutii de ei: Parang, Mehedinti, Fagaras (coltii Brezei, ruinele cetatii lui Negru Voda, mai exact), un Piatra Mare de-o zi, Macin (Valea Adanca), am ratat un Negoiu din cauza vremii, iar maine plec in Capatanii (vecini, cum se stie, cu Buila-Vanturarita). La sfarsitul lui august mai incerc o traversare bazata (din Valea Jiului in Valea Oltului), si cu asta, basta. Exista frumosul anotimp numit "iarna" pentru activitati de tip "blog" si.... altele (prietenii stiu de ce!). Acuma e timpul de dat din picioare pe munte, nu din degete pe taste!

Ma intreba un amic ce se ureaza cand pleci la munte, si este ceea ce va urez si eu voua tuturor: "Vreme buna!"