Să vă zic un secret, unul mare-mare: eu nu-mi scriu
singur textele. Adică, da, le scriu, dar dup-aia le dau neveste-mii la
corectat, iar ea găsește zeci de chichițe, ba la diacritice, ba la logica internă
a textului, ba la gramatică, ba la conținutul de informație (de exemplu, sunt o
grămadă de ”Dunări” în Viena, vreo trei sau patru, iar eu le-ncurc tot timpul,
evident; când am scris textul – unicul! – despre un prăpădit de bar vienez, a
stat vreo două zile să-l migălească, nu carecumva să se strecoare, Doamne feri,
vreo informație inexactă. Femeie, ce să zici!).
Dar asta-i partea bună. Partea mai puțin veselă e că
dumneaei are, mai nou, și păreri, cum să le spun, ”artistice”, adică se-aruncă
să-și dea cu presupusul și despre cum ar trebui să fie textul, literar vorbind.
”Mai nou” înseamnă, de fapt, de când am început să povestesc de barurile din
Donbas și mi-am făcut conturile alea pe site-urile de socializare, rusești și
ucrainiene (Vkontakte și Odnoklassniki); am observat eu că mârâie cu tot mai
mult curaj, dar am zis c-o fi de la hormoni. De unde! Luată din scurt, doamna a
mărturisit că, după umila ei părere, textele sunt tot mai ”urâte”. Am
amenințat-o cu trimisul la cratiță, dar i-am permis să se explice: cică voi,
cititorii, nu vreți să aflați despre localuri ”oribile”, de bețivi incurabili,
din locuri oricum uitate de Dumnezeu și de oameni (adică Ucraina de Est!), ci
de locuri ”frumoase”, unde să vă duceți ”iubita” la o ”cină romantică” unde să
mâncați ”ceva bun”, să vă ”țineți de mână” și să vă ”priviți lung în ochi”. Am
citat, că să pricepeți că, da, toată lumea a-nțeles că voi, cititorii noștri,
sunteți mai inteligenți decât ai lor, deci meritați ce-i mai bun; fie și-n materie
de baruri!
Deci, de mânuță cu ”iubita” prin Donbas (mă rog...) nu aveți unde
face pe romanticii decât în Taganrog, despre care știu că e-n Rusia, dar nu
sunt prea sigur că-i și el în Donbas(-ul rusesc). Vera, sursa mea de pe
Odnoklassniki, zice c-ar fi (sursa are și poză, să mor dacă nu dai în
bâlbâială!); cică acolo a fost ea cu primul ei iubit, care a dus-o la ReMi,
unde s-au ținut de mână și-au privit marea. Nu știe nimic de prețuri, că cic-ar
fi plătit ăla. Nu știe nimic de beri, că ea a băut ”un suc”. Konieț.
p.s. ”Donbas” e de fapt teritoriul din jurul râului
Doneț, afluent dreapta al Donului. Jumătate din Donbas aparține Ucrainei
(regiunile Luhansk și Donețk) și jumătate Rusiei (vreo 10-12 raioane, nu știu
bine). Am precizat, că ea zice că nu se-nțelege!
acest text a aparut in numarul 31 din 2014 al revistei "Catavencii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu