Se afișează postările cu eticheta Celentano. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Celentano. Afișați toate postările

marți, 28 iulie 2015

La Bodeguita, Livorno

Se spune că Toscana e cea mai frumoasă provincie din Europa, iar Livorno e cel mai urât oraș din Toscana. Nu este adevărat! Eu vin pe partea aialantă și spun că Livorno este singurul oraș viu într-o provincie plină de mortăciuni. Superbe, turistice, colcăind de artă, cultură și istorie, nu zic, dar tot mortăciuni sunt orașele toscane, până la urmă: ce altă muncă au florentinii sau sienezii, în afară de a-i pupa în fund pe turiști?! De acord, ies bani grei din asta, dar poate că omul e calificat pentru industrie sau pentru construcții. Ce să facă un muncitor de modă veche într-un muzeu intangibil, cum e întreaga Toscană?

Cu excepția orașului portuar Livorno. Acolo, da, am respirat și eu! Mi-am regăsit originea și clasa, după atâta Renaștere, monumente, capodopere, maeștri, cultură și alte expirăciuni: am văzut oameni beți, căutând scandal seara; șomeri fără dinți, cinstind una mică pe la colțuri; cocalari tineri de tot, plecați la agățat pe motoreta cumpărată din primul salariu; marinari coborâți de pe vas, cu chef de uscat; estici cu salopetele murdare de var, á la Celentano; and last but not the least, prostituate amărâte, d-alea de periferie, cu totul altceva decât figurantele din Florența, care au și tupeul să-ți zică-n față că ele nu-s la produs, ci studente ieșite seara în oraș!

Livorno e un oraș al oamenilor care muncesc, da, dar se și distrează. Turiști sunt puțini și fără fițe, iar de găsit, îi găsești în cartierul Veneția (sau La Venezia, sau Nuova Venezia, sau Piccola Venezia, depinde pe cine întrebi), care-i plin de cârciumioare foarte simpatice. Foarte! Nu se prea întâmplă în Italia (nu știu de ce), dar în Veneția asta mică din Livorno se adună la distracție și localnicii, și turiștii, și marinarii, fără niciun fel de bisericuțe. Sincer, mie mi-a plăcut. Bine, a fost și singurul loc din toată Toscana unde am luat gura de pe vin și am stat pe bere toată seara, de m-am simțit aproape ca în Europa...

Bref, mica Veneție e un cartier în nordul centrului istoric din Livorno, cuprinsă (aproximativ) între Fortezza Vecchia și Fortezza Nuova (astea erau niște fortificații anti-pirați, pe vremuri). Sunt câteva canale, care put mai puțin decât alea din adevărata Veneție, și câteva zeci de cârciumi, unde se bea sensibil mai ieftin decât în alte părți. Am stat în La Bodeguita, am băut Peroni și-am mâncat o chestie lipsită de gust, numită ”paste de primăvară” (?!). N-a contat, că nu pentru mâncare eram acolo, ci pentru atmosferă. Și atmosfera a corespuns pe deplin. Nu pot să dau amănunte, că-s om însurat, dar vin și zic: da!


text publicat în numărul 26/2015 al revistei Cațavencii

luni, 18 august 2014

Drinking abroad: Celentano (Melitopol)



În sfârșit! După străduințe supraomenești, pe care le voi trece sub tăcere ca să nu mă laud singur, am și o relatare la prezent din Ucraina de Est, că de alea la trecut m-am săturat (ca și voi!). Mai exact, străduințele mele au constat din faptul că o fostă colegă de serviciu de-a soacră-mii a găsit o femeie care s-o ajute la curățenie, pe tanti Luța, româncă pură și dură din Transnistria, care tocmai s-a întors din Melitopol, unde are niște rude. Eu am avut de cărat o mască de chiuvetă de la soacră-mea la colega ei și uite așa am intrat în vorbă cu tanti Luța – repet, nu vreau să mă laud singur, dar numai din oftaturile ei am intuit imediat că-i rost de ceva informații utilizabile. Instinctul, instinctul!


”Războiul ăsta de acum este o prostie”, susține ea. ”Nu zic că cei de la Kiev nu sunt vinovați și ei: adică, de ce să nu vorbim rusește, ce, e rușine? La fel de slabi la minte ca cei de-acasă, care nu ne lasă de-a vorbi românește, că e limbă de fasciști: oameni proști și răi, și unii și alții! Dar să știi că la Melitopol e pace și nimeni nu s-a apucat de nebunii și de terorism, toți își văd de treabă și e bine... (la întrebarea mea despre locuri unde beau localnicii, tanti Luța răspunde)... de băut, lumea bea acasă, la masă, cu familia și cu prietenii, azi la unul, mâine la altul, cum e obiceiul. Bărbații mai stau noaptea să se uite la televizor, îi mai auzeam eu vorbind, dar femeile nu stau cu ei, că au casă și copii, nu le trebuie fotbal și de astea. (Am întrebat ”cu cine ține” populația din oraș, cu separatiștii din Donbas sau cu armata guvernului de la Kiev, iar tanti Luța nu a fost prea sigură de răspuns). Unii zic într-un fel, alții în alt fel, dar nimeni nu vrea să-ajungă războiul în Melitopol, fie la ei acolo! Pe de o parte, n-ar fi rău să fie și în Ucraina pensiile mai mari, cum sunt în Rusia, iar pe de altă parte, oamenii sunt tare supărați pe Putin pentru că minte fără rușine: cum să zică acum că nu el a pornit războiul, când toți știu cum stau lucrurile? E adevărat că cei mai bătrâni țin cu el, c-atâta minte au, dar tineretul e toată ziua la internet și e tare bine informat. La noi în Transnistria e tare multă prostie la oameni în cap, dar la Melitopol nu e așa, slavă Domnului!”. 


În materie de ”baruri europene”, tanti Luța nu a putut să-mi recomande nimic, în afară de pizzeria Celentano, despre care habar n-are unde anume este, pentru că nepotul i-a dus pe toți cu mașina, și la dus și la-ntors. Am întrebat-o ce bere au băut acolo, la pizza. Mi-a zis că ea nu bea alcool, c-o doare capul, iar nepotul ei era șofer, așa că s-a băut cvas. Am întrebat ce e ăla. Tanti Luța mi-a zis că-s prost.


text aparut in numarul 25 din 2014 al revistei "Catavencii"