Siria lui Putin

“Ce zici, ziaristule? Avem sau nu avem anul asta razboi in Siria?”, ma intreaba prostii. Am obosit. Sincer, am obosit sa tot raspund creierelor spalate cu sampon, si-n plus, constat ca oamenii nu reusesc sa observe diferenta intre mine si prosti. Cand incerc sa-l pun la punct pe cate-un prost, se gaseste cate unul si mai prost de pe tusa, care sa-mi spuna la sfarsit: “Mi-a placut discutia!”.

“Discutia”?! Nu exista nicio discutie. Discutiile au loc intre oameni inteligenti. Eu am noroc doar de prosti. Deci, cu acest post inchei definitiv subiectul “Siria”. Pa!

Unu. Razboiul civil din Siria a inceput la 15 martie 2011, adica acum aproape doi ani si sase luni. Trebuie sa fii foarte destept ca sa ma-ntrebi cand avem razboi in Siria. Sau extrem de egoist si de provincial la minte, ca romanii aia care cred ca WW2 a inceput in 1941!

Doi. Nu exista niciun “noi” caruia sa i se aplice acest “avem”. Daca prin “noi” se intelege Romania, si prin extensiune alianta militara din care face parte, atunci e clar: NATO nu se implica. Daca prin “noi” se intelege Romania ca “aliat preferat” al americanilor, atunci dati-mi voie sa rad: ce sa faca romanii daca U.S. Navy bombardeaza tinte din Siria? Sa tina de sase? Sa pazeasca gentile la discoteca? Sa-i plimbe cu bricul Mircea pe marinarii americani, ca sa le treaca mahmureala?! Sa le furnizeze “folcloriste”? Dar pentru toate astea exista Grecia, alt “aliat preferat” al Pentagonului!

Trei. Daca prin “noi” se intelege “Occidentul”, in stil mare (adica SUA, plus Canada, plus UE cu gigantii europeni Croatia, Bulgaria, Grecia sau Romania), iar romanul care intreba se identifica cu Casa Alba (nu vad de ce), atunci raspunsul e clar: “noi” nu vom ataca niciodata regimul Assad, pentru ca suntem mult prea divizati. Adica pentru ca nu exista niciun fel de “noi”. Exista o suma de pitici cu basini in cap, plus SUA. Care “noi”?!

Patru. Nu stiu daca se va interveni din exterior in razboiul civil sirian, asa cum nu stie nimeni, dar ceva pot sa garantez: se va interveni doar atunci cand vrea Rusia. Adica Putin. Asta nu e vreo informatie deosebita, o stie orice om, cat de prost ar fi, care se deranjeaza sa citeasca o pagina-doua de net.

Cinci. Pentru ca razboiul asta nenorocit convine tuturor, mai putin americanilor si sirienilor: americanilor, din idealism (“Acolo mor oameni nevinovati, civili, femei si copii!”), iar sirienilor, pentru ca e tara lor, care e distrusa pas cu pas si zi de zi. Si, da, sa nu uit: le sunt ucise familiile (amanunt oarecum inedit pentru prosti). Dar papusarilor din Europa si din Rusia le convine perfect: lui Putin, pentru ca o Sirie macinata de razboi e o minunata piata de desfacere pentru armament, iar europenilor, pentru ca o Sirie distrusa va trebui reconstruita. Si ghici cine va primi contractele pentru refacerea infrastructurii?

Sase. Assad e terminat, cum era si Ceausescu in 1989, cand a primit vizita lui Gorbaciov. Dar, cu Assad sau fara, cu lovituri aeriene americane sau fara, razboiul civil va continua, dupa model libanez: pai, daca razboiul civil din Liban a durat 15 ani (cu interventie siriana cu tot!), atunci de ce asta de-acum sa se termine repede?!

Bezbojnicul

În privința războiului din Mali, opiniile mele sunt contestate (cu măsură și eleganță, admit) de un blogger pe nume Bezbojnicul. Iată punctele de diferență:

nu ezita sa actioneze pe cont propriu in Africa

In Libia n-au actionat "pe cont propriu" ci alaturi de britanici si de americani (si alte state). Nici macar in Mali nu actioneaza pe cont propriu. Din motive obiective insa au ipornit ofensiva mai repede decat era planuit, si deci, inainte ca trupele ECOWAS sa fie gata de interventie.

Asta nemaivorbind de faptul ca in Mali, guvernul malian a cerut ajutorul Frantei, si exista acord pt interventie atat din partea ECOWAS cat si din partea ONU.

Frumos, nobil

Dar mai ales pragmatic. E vorba de interese aici, mai mult decat orice.

Treaba a inceput din 1950 si se tot amplifica de atunci.

Ai vreo sursa care sa-ti confirme ca "se tot amplifica" sau e doar un "feeling"?

Cu cat sunt mai tinere, cu atat sunt mai belicoase.

Rezulta ca cu cat imbatranesc devin mai putin belicoase? Credeam ca trendul e unul de amplificare a belicozitatii. :)

Părerile mele sunt cele cu italice, celelalte sunt ale lui. Bun, acum să vedem cum pot da replica.

Prima părere nu este importantă. Pe cont propriu sau nu, Franța duce o politică intervenționistă în Africa, diferită de politicile aliaților ei din NATO. N-au trimis trupele decât după ce-au avut acordul Consiliului de Securitate, e adevărat. Dar numai ei le-au trimis, restul armatelor NATO n-au trimis nimic.

A doua părere este punctul esențial al discuției: care sunt acele ”interese” de care vorbește Bezbojnicul? Asta nu înțeleg, de aici a plecat discuția. Așa cum se vede de la mine, intervenția franceză din Mali pare un ”război nerentabil”, iar francezii nu sunt tâmpiți. De ce-o fac? Asta rămâne de aflat. În Libia îi interesează petrolul, în Niger îi interesează minereul de uraniu. Dar în Mali ce-i interesează, că țara n-are nicio resursă strategică! Atunci?

A treia părere a Bezbojnicului e mai degrabă o remarcă ironică, dar nefundamentată: evident că războaiele interafricane au început după decolonizare, nu înainte! Cum ar putea două colonii să se ia la bătaie, așa de capul lor, fără acordul puterii colonizatoare?! Am dat eu anul 1950, așa orientativ, nu ca pe o dată precisă, bătută-n cuie; era mai corect dacă scriam ”treaba a început după decolonizarea Africii și continuă de atunci”. Să nu uităm că în 1885, când europenii și-au împărțit ”prăjitura africană”, doar două state erau independente: Liberia și Etiopia. Restul erau colonii, castrate de dreptul de purta război.

A patra părere este perfect eronată. Nici gând ca statele ”bătrâne” să fie belicoase! Belicozitatea nu era nicidecum un atribut al senectuții, ci al adolescenței, fie că e vorba de oameni sau de state. E adevărat, există în România diverși boșorogi comuniști, foarte agresivi, dar ăia sunt pur și simplu produse ale comunismului, regimul care își infantilizează cetățenii. Bătrânii ”normali” sunt pașnici. Tinerii ”normali” sunt agresivi prin natura lor, au ceva de demonstrat. Și statele la fel. Aici e o nuanță: mă refer la state, nu la națiuni! O națiune străveche poate fi extrem de belicoasă, dacă statul construit de ea este tânăr: China, exemplul viu. Poporul chinez are pe puțin 4000 de ani, dar statul chinez datează din 1949. Alt exemplu, poate și mai edificator: statul Israel.

În concluzie, trecând peste dialogul cu Bezbojnicul, iată punctul meu de vedere: nu știu de ce Franța se bagă într-un război nerentabil ca cel din Mali. Am presupus că e o acțiune cu bătaie foarte lungă, prin care industria franceză de armament vrea să-și fidelizeze piața africană, în vederea războaielor care vor însângera Africa în secolul XXI (și care nu sunt greu de prevăzut). Dar e doar o ghiceală, nu am de unde să știu. Am găsit aici un articol scris de un francez de stânga, destul de prostovan ca om, dar relativ bine informat. Iată aici un exemplu al informațiilor la care el are acces, iar eu nu: ”Nigeria dispune, desigur, de forţe numeroase şi bine echipate, dar și, din nefericire, prea puţin disciplinate (și e cel mai neînsemnat lucru care s-ar putea spune); mulţi dintre ofiţerii săi superiori nu urmăresc alt obiectiv decât jefuirea regiunilor unde intervin. Senegalul dispune, de asemenea, de o forţă militară competentă şi, în plus, disciplinată, dar totuși mică în raport cu scara ţării”.

Interesant! Vom trăi și vom vedea. Până una alta, îl provoc pe Bezbojnic să scrie pe blogul lui un post despre războiul civil din Siria.

p.s. să nu fiu înțeles greșit: eu sunt de acord cu intervenția franceză din Mali. Doar că nu-i deslușesc resorturile !