Cineva, un alt
anonim, a comentat dur (dar corect) articolul cu catedrala Mântuirii Neamului.
Iată comentariul său:
”Ateu cum spui că
eşti, pierzi din vedere un lucru mult mai simplu... nici credinţei nu-i
foloseşte proiectul, nici credincioşilor. Ortodoxia e o religie a smereniei. E
lesne de observat că dimensiunile barosane ale catedralei servesc unui alt
scop, acela naţional, pe care aceşti şarlatani de popi îl amestecă în slujbele
lor bolnăvicioase. Adevăraţii credincioşi îşi îndreaptă fanatismul şi energia
spre rugăciune, rugăciune pentru care au nevoie mai ales de spaţii mici pentru
a fi cu ei înşişi: adevărata religie o găseşti mai degrabă în chilii şi
mănăstiri decât în construcţii grandioase. Acum poate înţelegi că Biserica
Ortodoxă Română e dăunătoare chiar şi propriilor credincioşi. N-ai idee ce
toxic e să aştepţi cuvintele înţelepte ale unui preot bun şi în locul lor să
auzi discursul porcului de patriarh, care precum discursul tovarăşului
Ceauşescu, trebuie să ajungă în fiecare colţ de ţară. Noroc cu sfântul E-mail.
Însă toate mizeriile astea ar trebui să ajute un bun creştin să se ridice
deasupra lor. Şi cine ştie câţi au ajuns atei din cauza instituţiei numite
Biserica Ortodoxă Română sau din cauza preoţilor lacomi... Doamne ajută!”.
Am de dat câteva
răspunsuri. Pe rând ca la moară.
Unu: am remarcat
de multe ori la persoanele religioase o mare dificultate în a-l crede pe un
ateu că e onest. Pur și simplu, persoanelor religioase li se pare că asumarea
ateismului e un fel de moft, o modă, un craze
trecător de tipul ”vara asta se poartă movul”. Ciudat. Un creștin nu are o
problemă să accepte faptul că interlocutorul este musulman, evreu sau șintoist,
dar consideră că acest interlocutor nu poate fi ateu ”pe bune”... doar se
fandosește. Precizez că această percepție este eronată. Eu nu ”spun că sunt
ateu”, ci sunt ateu, pur și simplu, adică la rubrica identitară ”religie”, eu
completez ”fără religie”. Sper că am fost clar.
Doi: sunt de
acord cu ideea centrală a Anonimului, și anume că pentru ortodocșii cu vocație
(”adevărații credinicioși”, cum îi numește el), această catedrală în
construcție este un motiv de jenă. Cred și sunt perfect de acord. Cutez chiar
să fac o comparație: și Gigi Becali este, la fel, un motiv de mare și
permanentă jenă. Cunosc doi ortodocși de mare valoare intelectuală și niciunul
nu simte vreo afinitate pentru Gigi. Bănuiesc că nici pentru catedrală.
Trei: înțeleg de
multă vreme ”că Biserica Ortodoxă Română e dăunătoare chiar şi propriilor
credincioşi”. Nu sunt nici pe departe atât de orb încât să nu văd că există
două paliere de practicare a ortodoxiei în România (la fel ca în Rusia,
presupun): unul oficial, al popilor poftitori de parvenire, al babelor
”nespălate pe picioare” care alcătuiesc grosul turmei și al politicienilor care
se folosesc de popi pentru a strânge voturi de la babe. Și altul, oficios, al
unei minorități ortodoxe teribil de minoritare, alcătuită din câțiva preoți și
călugări cu har și din intelectuali cu vocație religioasă (cred că și tu ești
unul dintre aceștia, Anonimule, după felul în care te exprimi în scris). Deși
prin ”biserică” se înțeleg ambele paliere, criticile mele se referă exclusiv la
primul dintre ele, niciodată la al doilea! Aici e o problemă de comunicare a
comunității ortodoxe, nu a mea: voi, minoritatea onestă a ortodocșilor, trebuie
să vă distanțați public de alde Gigi, Daniel și catedraliști, pentru că altfel
sunteți puși în aceeași oală. Comparație: dacă eu, Mihai Buzea, nu mă distanțez
public de bucureștenism, ca formă tembelă de îngâmfare bazată pe nimic, atunci
merit din plin ca un orădean sau un sucevean să-mi zică ”bucureștean împuțit”. Dacă,
însă, mă dezic de partea miticistă a locuirii în București, atunci sunt
absolvit, cel puțin din punct de vedere moral.
Patru: știu că
știți ce-aveți de făcut, voi ortodocșii de bună credință, și mai știu foarte
bine că n-o veți face. Poate îți amintești fraza lui Carl Moeller: ”Ereticul
este păcătos, chiar și când are dreptate!”. Din acest motiv voi nu vă veți
exprima public împotriva conducerii BOR și a ”liniei” pe care a impus-o: știți
că aveți dreptate, dar nu vreți să provocați schisme în comunitatea ortodoxă.
Veți sacrifica adevărul de dragul unității. Nu vreau să par meschin, dar exact
asta au făcut și comuniștii în PCR: nu s-au distanțat critic de conducerea
partidului, atunci când aceasta a luat-o razna. Dezastrul moral era mai puțin
important decât unitatea partidului!
Cinci: sunt
perfect de acord cu cei spui la final, și anume că actuala conduită a BOR deservește
teribil ortodoxia și servește de minune ateilor. Am observat și eu același
lucru, chiar dacă eu privesc fenomenul ca pe unul pozitiv, nu negativ, cum îl
vezi tu (lucru perfect legitim, din punctul tău de vedere). Se repetă la indigo
procesul din anii ’70 și ’80, când politica lui Ceaușescu a alienat complet
elitele europene de România și a folosit numai naționaliștilor maghiari, în
eterna lor luptă imagistică cu românii. După două decenii de național-comunism
ceaușist, cuvântul ”român” a ajuns sinonim cu ”hoț și mincinos” pentru întreaga
Europă. Desigur, cu excepția Albaniei.
În încheiere, dau
cuvântul lui Florin Poenaru, care a scris un articol foarte bun pe această
temă, iată-l aici. Lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu