joi, 21 februarie 2013

Secesionism rusesc vs secesionism european



Concluzie: atunci când va apărea, secesionismul în Rusia nu va fi decât praf în ochi. Secesionismul european este un fenomen social real, bun sau rău, nu contează; dar e ”pe bune”, adică rezultată din evoluția naturală a societății. Pe când în Rusia, secesionismul va fi de la bun început inventat de politicieni și de mâna lungă (”serviciile”), fără nicio treabă cu ce se întâmplă realmente în viața socială rusă.

Catalonia, Scoția, Valonia, Secuimea... secesionisme europene, în diferite stadii, cu diferite șanse de reușită. Oricum, un lucru e clar: guvernele centrale nu le vor, se împotrivesc cât pot acestor mișcări. Dar nu le neagă nicio clipă veridicitatea, nu le consideră manipulări ale altor guverne centrale... în esență, le respectă, deși le desconsideră ca adversari politici.

Sami, Karelia de Vest, Baltica, Don... ”republici” care nu există, dar care ar putea apărea cândva, ca prin minune, dacă centrul permite (iar, în cazul Republicii Don, n-are niciun motiv să permită!). Mai mult: dacă centrul ordonă. Iar dacă centrul e împotrivă, nu numai că aceste mișcări secesioniste vor dispărea ca fumul, dar nici nu vor apărea vreodată. Cât despre dialogul lor cu centrul și despre respectul pe care acesta ar fi dispus să li-l arate... nici poveste!

Concluzia concluziei: dacă secesionismele rusești vor câștiga, o vor face cu sprijin rusesc. Dacă secesionismele europene vor câștiga, o vor face tot cu sprijin rusesc.

Parafrazând, se poate spune că secesionismul e un sport care se joacă în trei și pe care-l câștigă întotdeuna rușii.

Niciun comentariu: