marți, 12 februarie 2013

Răzbunarea Dragonului de Foc


Ce-mi place cel mai mult la teatrul românesc de azi: nu este pentru toți tâmpiții. Știu că mă piș împotriva vântului și că mulți se vaită, împreună cu răposatul bard, că ”mor actorii” și că aștia tineri ce vin în urmă n-au valoarea alora din comunism, pe care tot râtanul îi știa de la televizor. Dar mai știu și că am dreptate, iar teatrul contemporan e mult peste cel al anilor ’70, doar că n-are loc la TV. Mai bine!
Sigur, există și piese slabe, și montări jenante, și actori pârâți... iar, din când în când, și spectatori de mâna a treia. Eram la piesă* și mă uitam la o cretină din public, viitoare prezentatoare la meteo, după ce picioare frumoase avea: proasta nu pricepea nimic. NIMIC! Prin creieru-i neted ca masa se zbenguia un singur gând – cum să-l facă pe iubi al ei să amâne momentul deflorării. Numai despre asta a vorbit tot spectacolul, că-mi venea să-i înfund gura cu ceva. Sau să-i sugerez băiatului, mă rog...
Pe scenă evoluau următorii: Fiica, Fiul, Tata, Mama, un apartament de bloc (trei camere!) plus Ăla Micu’, cireașa de pe tort, interpretat remarcabil de David Petcu. Subiectul este Tranziția. Dragonul de Foc este Ăla Micu’. Răzbunarea lui îi arde pe toți (pe Fiu îl arde la propriu). Dacă e s-o fac pe metafizicul, aș zice că Ăla Micu’ e spiritul pur și dur al generației click, cea care ne mătură din calea ei pe toți, fără milă și fără discuție. În fond, prea am crezut că Revoluția a fost gratis!

MIHAI BUZEA

*Blifat, de Gabriel Pintilei, la teatrul Odeon. Regia: Alexandru Mihail. Cu: Angela Ioan, Laurențiu Lazăr, Ioana Anastasia Anton, Mihai Smarandache și David Petcu.



Niciun comentariu: